1. -1-
CUPRINS
Pag.
- Conţinutul aplicativ şi metodologic al analizei activităţii
economico-financiare.................................................................................2
- Funcţiile analizei economico-
financiare.....................................................4
- Metode folosite în analiza economico-financiară......................................5
- Analiza rezultatelor economice pe baza indicatorilor de gestiune..............6
- Analiza relaţiilor de proporţionalitate dintre indicatorii de gestiune....11
- Analiza structurii indicatorilor de
gestiune...............................................19
- Analiza structurii şi previziunii structurii indicatorilor complecşi cu
ajutorul "Metodei lanţurilor Markov"........................................................20
- Analiza
ritmicităţii ..................................................................................21
- Analiza cifrei de
afaceri ..........................................................................22
- Analiza factorială a cifrei de afaceri prin prisma utilizării
factorilor economici
principali....................................................................26
- Analiza factorială a rezultatului din exploatare prin prisma
indicatorilor de
gestiune.............................................................................29
- Analiza factorială a rezultatului din exploatare care revine la un
salariat...33
- Analiza cheltuielilor aferente activităţii
economice...................................35
- Analiza cheltuielilor la 1000 lei cifră de
afaceri.............................37
- Analiza cheltuielilor cu forţa de
muncă..........................................40
- Analiza cheltuielilor
materiale.......................................................45
- Analiza costului unitar..................................................................52
- Analiza cheltuielilor
financiare......................................................55
- Analiza interdependenţei cheltuielilor aferente activităţii
economice cu ceilalţi indicatori economico-
financiari......................60
- Analiza rentabilităţii pe baza punctului
critic............................................61
- Analiza stării financiare pe baza raportărilor de sinteză
contabilă.............64
- Analiza generală a bilanţului sau a situaţiei activelor,
datoriilor şi capitalurilor proprii.....................................................64

2. -2-
- Analiza ratelor
financiare..............................................................69
- Analiza tabloului de
finanţare...................................................................79
- Analiza situaţiei financiare cu ajutorul unor metode
manageriale...............83
Conţinutul aplicativ şi metodologic al analizei activităţii
economico-financiare
Prin definiţie, analiza economico-financiară este un
proces complex de cunoaştere a stării economico-financiare a
unui agent economic, a unei ramuri sau a economiei naţionale în
ansamblul ei, în condiţii concrete de loc şi timp, folosind metode
adecvate şi indicatori specifici în vederea individualizării şi
dimensionării factorilor şi cauzelor cu acţiune pozitivă sau
negativă, care au determinat o anumită condiţie economico-
financiară, precum şi reglarea prin decizii tactice şi strategice a
echilibrului dintre lichiditatea activelor şi exigibilitatea
elementelor de pasiv, a echilibrului funcţional dintre nevoile
curente şi resursele implicate, precum şi a corelaţiei globale a
costului resurselor cu randamentul întrebuinţărilor.
Din punct de vedere al raportului între momentul în care se
efectuează analiza şi momentul producerii fenomenelor se disting două
tipuri fundamentale de analiză economico-financiară:
a) Analiza post-factum - denumită şi analiza post-operatorie
sau analiza activităţii (respectiv analiza comparativă în profil dinamic,
teritorial sau în raport cu planul) se referă la analiza situaţiei fenomenelor
care au înregistrat o anumită configuraţie în trecut sau în prezent. Această
formă de analiză este, în esenţă, o analiză diagnostic, prin care se cercetează
rezultatele unui agent economic, se evidenţiază în principal rezultatele
obţinute în raport cu obiectivele din programul propus sau în dinamică,
factorii care au influenţat pozitiv sau negativ nivelul acestora, precum şi
rezervele potenţiale nevalorificate.

3. -3-
b) Analiza previzională - denumită şi analiza prospectivă sau
analiza de prognoză, are ca scop estimarea evoluţiei viitoare a unui
fenomen economico-financiar folosind metode de cercetare previzională sau
de prognoză, precum şi metode de simulare a rezultatelor economico-
financiare în variante de condiţii posibile. Analiza previzională prezintă o
importanţă deosebită pentru fundamentarea programelor de consolidare şi
dezvoltare economică.
După perioada la care se referă, se disting următoarele tipuri de
analiză economico-financiară:
a) Analiza curentă (analiza operativă) - se efectuează, de
regulă, zilnic sau se referă la perioade scurte de timp (săptămână, decadă).
Această analiză prezintă o importanţă deosebită pentru conducerea şi
controlul operativ al activităţii economico-financiare de către organele care
asigură conducerea executivă, pentru reglarea proceselor economice imediat
ce se constată anumite disfuncţionalităţi, pentru adoptarea instantanee a
măsurilor care se impun în vederea asigurării condiţiilor necesare realizării
integrale şi la timp a obligaţiilor asumate sau obţinerea rezultatelor
economico-financiare dorite. Analiza curentă se efectuează pe baza datelor
furnizate de evidenţa tehnico-operativă şi contabilă sau a constatărilor
faptice. Extinderea prelucrării automate a datelor creează condiţii tot mai
favorabile pentru ca analiza operativă să devină un instrument eficace în
conducerea activităţii economico-financiare.
b) Analiza periodică - această analiză se efectuează, de regulă,
la intervale mai mari de timp şi se referă la o lună, trimestru, semestru sau
an. Acest tip de analiză are o sferă mai cuprinzătoare, incluzând totalitatea
aspectelor sau subsistemelor care privesc activitatea economico-financiară.
În acest caz se caracterizează atât dinamica cât şi modul de realizare a
obiectivelor stabilite pentru perioada respectivă.
c) Analiza special organizată - în această categorie se includ
analizele solicitate de diverse organisme exterioare sistemului economico-
social studiat, cum ar fi analizele efectuate de către organele de control
fiscal ale Ministerului Finanţelor Publice, de Curtea de Conturi şi alte
analize similare.
Caracterul ştiinţific şi eficienţa analizei economico-
financiare sunt asigurate în măsura în care se respectă cu
stricteţe următoarele cerinţe:
- cunoaşterea corectă a rolului şi modului de funcţionare a legilor
economice obiective specifice economiei de piaţă;
- cunoaşterea contextului politic, economic şi social, intern şi
internaţional, în care îşi desfăşoară activitatea agentul economic;
- analiza economico-financiară trebuie să se bazeze pe informaţii
reale, rezultate din surse de informare obiective;

4. -4-
- asigurarea unui grad corespunzător de complexitate, evidenţiind
toate aspectele şi factorii care influenţează pozitiv sau negativ starea
fenomenelor analizate, indiferent de mărimea şi extinderea acestor influenţe
şi de efectele favorabile sau nefavorabile pe care le propagă;
- analiza are la bază metode adecvate, adaptate la specificul fiecărei
etape de lucru, corespunzător obiectivului propus şi a căror fiabilitate
ştiinţifică a fost verificată în practica de analiză economico-financiară şi
care pot oferi concluzii utile pentru soluţionarea practică a problemelor cu
care se confruntă agenţii economici;
- analiza economico-financiară se efectuează sistematic şi operativ,
astfel ca pe baza ei să se poată identifica în mod oportun apariţia unor
deficienţe, a unor stări de fapt nesatisfăcătoare. Numai în aceste condiţii,
analiza nu se finalizează printr-o simplă constatare tardivă a stării
economico-financiare, ci poate contribui la prevenirea unor fenomene cu
influenţă negativă, la înlăturarea din timp a consecinţelor acestora, precum
şi la îmbunătăţirea parametrilor funcţionali şi de performanţă ai agentului
economic pe baza adoptării unor măsuri operative şi eficiente;
- analiza trebuie să se caracterizeze prin obiectivitate, evidenţiind cu
exactitate deficienţele constatate şi cauzele lor, precum şi resursele
potenţiale nevalorificate, înlăturându-se orice apreciere subiectivă a
activităţii analizate şi orice denaturare a realităţii. O analiză ştiinţifică este
incompatibilă cu deformarea intenţionată a concluziilor, deoarece aceasta
diminuează eficienţa actului de conducere şi se anulează posibilitatea
factorilor de decizie să adopte măsuri corecte, aplicabile şi corespunzătoare
din punct de vedere al obiectivelor urmărite ;
- analiza trebuie să ofere date şi interpretări comparative ale
fenomenului studiat în evoluţia lui, faţă de alţi agenţi economici similari din
punct de vedere al tipului de activitate, din ţară sau din străinătate, ceea ce
lărgeşte posibilităţile de concluzionare şi de stabilire a strategiilor de
dezvoltare economică;
- analiza economico-financiară trebuie abordată într-o manieră
sistemică, ceea ce permite conturarea unui ansamblu de judecăţi
interdependente, atât prin individualizarea factorilor care au influenţat
starea domeniului studiat, cât şi prin aprecierea rezultatelor propagate la
nivelul indicatorilor sintetici de stare economico-financiară;
- analiza economico-financiară este finalizată prin propuneri şi
măsuri concrete, cu certă aplicabilitate şi eficienţă. În cazul unor aspecte
importante privind strategia dezvoltării economice prezintă o importanţă
deosebită fundamentarea mai multor variante de soluţii, prin care să se
ofere organelor de decizie posibilitatea de a adopta cea mai eficientă
variantă în anumite condiţii date.
Funcţiile analizei economico-financiare

5. -5-
Funcţia de diagnoză şi reglare a analizei are un rol important în
întregul proces de comandă şi corecţie a modului de funcţionare a
mecanismului dinamic al agenţilor economici.
O sarcină importantă a analizei economico-financiare este
îndeplinită prin manifestarea funcţiei de gestiune eficientă a
patrimoniului şi capitalurilor. Această funcţie acţionează în sensul
canalizării eforturilor manageriale pentru îmbunătăţirea continuă a
activităţii economico-financiare, creşterea performanţelor financiare,
întărirea sistemului de evidenţă, expertizare şi auditare financiară internă.
Analiza economico-financiară, prin modul în care este efectuată
îndeplineşte şi o funcţie de realizare a conexiunii agentului economic cu
mediul exterior. Se remarcă în contextul acţiunii acestei funcţii, că orice
agent economic întreţine o strânsă interdependenţă cu sistemul financiar
prin fiscalitatea la care îi sunt supuse rezultatele, cu sistemul bancar prin
funcţionarea unor conturi de disponibilităţi băneşti la bănci, sau prin
solicitarea unor credite băneşti, cu bursele de valori, precum şi cu partenerii
economici de piaţă, agenţi economici sau consumatori finali.
Utilitatea analizei economice la realizarea procesului decizional al
conducerii este conturată, de asemenea, prin manifestarea funcţiei de
informare. Această funcţie se concretizează în transmiterea către
conducerea agentului economic a unor rapoarte de analiză cu conţinut
informativ economico-financiar, specifice ca structură şi profunzime de
detaliere, în funcţie de nivelul ierarhic către care sunt destinate.
Metode folosite în analiza economico-financiară
Realizarea practică a funcţiilor analizei economico-financiare
necesită utilizarea unui ansamblu de metode specifice din punct de vedere al
conţinutului şi sferei de aplicabilitate.
a) Metoda comparaţiei indicatorilor economico-financiari în
profil static, dinamic şi teritorial.
b) Metoda grupărilor
c) Metoda mărimilor relative
d) Metoda mărimilor medii
e) Metoda divizării rezultatelor
f) Metoda balanţieră
g) Metode de analiză a influenţei factorilor
Analiza indicatorilor complecşi prin prisma factorilor care au
determinat o anumită modificare a acestora se poate realiza pe baza unor
expresii absolute sau relative.
Metodele cele mai utilizate pentru calculul determinărilor enunţate
sunt:
-Metoda substituirilor succesive sau în lanţ;

6. -6-
-Metoda separării acţiunii izolate a fiecărui factor cu
repartizare proporţională a interacţiunii factorilor sau metoda
creşterilor proporţionale;
-Metoda ponderilor logaritmice (Fisher);
-Metoda creşterilor finite (Lagrange).
- Metoda ponderilor medii (Edgeworth)
h) Metoda indicilor statistici
i) Metode statistico-matematice de analiză a corelaţiilor
j) Metode de analiză grafică
Paleta metodelor folosite de analiza economico-financiară cuprinde
şi alte metode cu aplicare mai mult sau mai puţin particularizate la anumite
aspecte de detaliu ale activităţii şi care pot da o consistenţă sporită
concluziilor finale, cum ar fi: “Metoda lanţurilor Markov” - pentru analiza
şi proiecţia structurii indicatorilor a căror mărime poate fi divizată pe
subactivităţi componente sau pe tipuri de produse; procedeele care se
bazează pe calculul şi interpretarea indicatorilor: coeficientul de variaţie,
energia informaţională sau entropia informaţională - pentru analiza
ritmicităţii obţinerii unor rezultate economice; calculul şi interpretarea
coeficienţilor de elasticitate - pentru analiza modificării unor indicatori
rezultativi în funcţie de modificarea altor indicatori care le determină
comportamentul; metode ale programării matematice - pentru
fundamentarea unor niveluri optime.
Analiza rezultatelor economice pe baza indicatorilor de
gestiune
Sistemul indicatorilor de gestiune
A. Indicatori fizici propriu-zişi şi derivaţi ai acestora
- pentru activitatea productivă:
- volumul fizic al producţiei pe tipuri de produse sau lucrări (q);
- pentru activitatea de transport:
- mărfuri transportate în tone transportate (mt);
- parcursul mărfurilor în tone-km. sau tone-mile (qm);
- călători transportaţi (ct);
- parcursul călătorilor în călători-km. sau călători-mile (qc);
- volumul total de transport în tone-km. convenţionale (qt);
- pentru activitatea de turism:
- numărul total de turişti (T);
- numărul de zile-turişti aferent unei perioade date (Tz);
- numărul mediu de turişti pe zi într-o lună, trimestru sau an ( T )
,
T
T=
Z
, în care:

7. -7-
Z- numărul de zile calendaristice ale perioadei luate
în calcul.
- durata medie a sejurului (ds) exprimată în zile,
Tz
ds =
T
, de unde rezultă că: Tz = ds ⋅ T ;
- densitatea circulaţiei turistice (Dct) exprimă intensitatea
fenomenului turistic la nivelul unei zone turistice sau a unei
ţări, într-o anumită perioadă de timp considerată
semnificativă pentru analiză,
Dct =
T , în care:
P
P - numărul mediu al locuitorilor dintr-o zonă
turistică sau dintr-o ţară (în perioada pentru care se
face calculul);
- coeficientul de utilizare a capacităţii de cazare disponibile sau
active (Kua),
Tz
Kua =
Lz
, în care:
Lz reprezintă capacitatea de cazare activă sau
disponibilă pentru cazare exprimată prin numărul de
locuri-zile capacitate;
Coeficientul de utilizare a capacităţii de cazare disponibile sau active
exprimă proporţia în care capacitatea de cazare disponibilă (activă) este
ocupată de către turişti. Calculul şi analiza în dinamică a acestui indicator
ne permite să cunoaştem, pe intervale de timp determinate, intensitatea
activităţii turistice, ritmicitatea şi sezonalitatea prestaţiilor de servicii
turistice.
- coeficientul de utilizare a capacităţii de cazare existente (Kui),
Tz
Kui =
Le
, în care:
Le - numărul de locuri-zile capacitatea de cazare
existentă.
O interpretare similară, cu aceea referitoare la indicatorul precedent,
poate fi formulată şi în cazul coeficientului de utilizare a capacităţii de
cazare existente prin faptul că exprimă proporţia în care capacitatea de
cazare existentă este ocupată de către turişti. Dar, în acest caz, mărimea
indicatorului nu ia în considerare şi existenţa posibilă a unei capacităţi de
cazare inactive, care nu poate fi ocupată de turişti.
Mărimea proporţiei în care locurile-zile existente sunt apte pentru a
fi ocupate de turişti este obţinută prin calculul “Coeficientului de
Lz
disponibilizare a capacităţii de cazare existente” (Kd), Kd =
Le
, iar
diferenţa până la 1 sau 100, în cazul exprimării procentuale a acestui

8. -8-
indicator, reprezintă proporţia locurilor-zile capacitate de cazare inactive în
totalul capacităţii existente. De asemenea, se precizează că diferenţa dintre
Le şi Lz este reprezentată de capacitatea exprimată în locuri-zile
indisponibilă (inactivă sau nefuncţională) pentru cazare datorită unor lucrări
de întreţinere, reparaţii sau pentru modernizare.
- coeficientul de utilizare a bazei de tratament medical (Kum),
Pz
Kum =
Pzm
în care: Pz - numărul mediu de proceduri de tratament medical
efectuate pe zi (pe tipuri de proceduri),
Pzm - numărul de proceduri de tratament medical maxim
posibil a fi efectuate într-o zi (pe feluri de
proceduri).
Pentru caracterizarea ofertei de “produse turistice” sunt utilizaţi
indicatori specifici referitori la baza materială: capacitatea de cazare pe
categorii de confort (numărul locurilor şi numărul locurilor-zile de cazare
existente - Le, numărul de locuri-zile capacitate disponibilă sau activă -
Lz); pentru activitatea de alimentaţie publică (numărul de locuri la mese);
pentru agrement (capacitatea ofertei de participare la activităţi de
agrement); pentru tratament (numărul de proceduri de tratament medical
maxim posibil a fi efectuate într-o zi pe feluri de proceduri -Pzm).
B. Indicatori valorici şi derivaţi ai acestora
- cifra de afaceri (CA) care cuprinde: veniturile din vânzarea
mărfurilor şi a producţiei vândute inclusiv contravaloarea
serviciilor prestate într-o perioadă determinată;
- cifra de afaceri netă (CAN) este o formă recalculată a cifrei
de afaceri în care sunt incluse şi veniturile din subvenţii de
exploatare aferente cifrei de afaceri;
- marja comercială (MC) ,
MC = Venituri din vânzarea - Costul de cumpărare al mărfurilor
mărfurilor vândute
Mărimea marjei comerciale sau a adaosului comercial este cuprinsă
în preţul de vânzare al mărfurilor astfel încât să fie posibilă recuperarea
cheltuielilor efectuate, precum şi obţinerea unui profit corespunzător.
- producţia exerciţiului (Q),
Q = (
Qv + Pf −
2 1Pf ) + Pn −
(2 Pn ) +
1 Qi , în care :
Qv - producţia vândută şi contravaloarea lucrărilor executate şi
serviciilor prestate (cifra de afaceri);
Pf1 şi Pf2 - stocul de produse finite şi semifabricate destinate
vânzării la începutul şi respectiv la sfârşitul perioadei
pentru care se calculează producţia exerciţiului.

9. -9-
Diferenţa Pf2 - Pf1 dimensionează deci, variaţia
stocurilor de produse finite şi semifabricate destinate
vânzării;
Pn1 şi Pn2 - stocul de producţie în curs de execuţie la începutul şi
respectiv la sfârşitul perioadei pentru care se determină
producţia exerciţiului. Diferenţa, Pn2 - Pn1, exprimă
variaţia stocurilor de producţie în curs de execuţie;
Qi - producţia imobilizată sau veniturile din producţia de
imobilizări necorporale realizate pe cont propriu (lucrări şi
proiecte de cercetare şi dezvoltare; valoarea concesiunilor,
brevetelor, licenţelor şi alte drepturi şi valori similare;
valoarea imobilizărilor necorporale în curs) şi de imobilizări
corporale realizate de asemenea în regie proprie (valoarea la
cost de producţie a amenajărilor de terenuri, a producţiei de
mijloace fixe, precum şi a producţiei de imobilizări corporale
în curs).
- producţia marfă fabricată (Qm),
Qm = Qv + ( Pf2 - Pf1 ) + Qi , în care:
Qv + ( Pf2 - Pf1 ) reprezintă valoarea produselor finite şi a
semifabricatelor vândute sau destinate vânzării, fabricate în
perioada pentru care se face calculul producţiei marfă,
inclusiv contravaloarea lucrărilor executate şi serviciilor
prestate. Această expresie valorică este denumită producţia
marfă destinată vânzării (livrării);
- valoarea adăugată (VA) ,
VA = Q - Ci , pentru activitatea productivă sau, dacă
agentul economic desfăşoară şi o activitate de comercializare pentru care
încasează adaos comercial, valoarea adăugată aferentă activităţii totale se
calculează astfel,
VA = Q + MC - Ci, în care:
Ci - consumul intermediar format din:
- cheltuieli cu materiile prime şi materialele consumabile;
- cheltuieli cu energia şi apa;
- alte cheltuieli materiale;
- cheltuieli privind prestaţiile externe pentru activitatea de producţie
şi comercializare (cheltuieli cu lucrările şi serviciile executate de
terţi şi cheltuieli cu alte servicii executate de terţi), şi anume:
- cheltuieli cu întreţinerea şi reparaţiile,
- cheltuieli cu redevenţele, locaţiile de gestiune şi chiriile,
- cheltuieli cu primele de asigurare,
- cheltuieli cu studiile şi cercetările,
- cheltuieli cu colaboratorii,
- cheltuieli privind comisioanele şi onorariile,
- cheltuieli de protocol, reclamă şi publicitate,
- cheltuieli cu transportul de bunuri şi persoane,

10. -10-
- cheltuieli cu deplasări, detaşări şi transferări,
- cheltuieli poştale şi taxe de comunicaţii,
- cheltuieli cu serviciile bancare şi asimilate,
- alte cheltuieli cu serviciile executate de terţi;
- corecţii valorice reprezentate prin:
- diferenţa dintre cheltuieli şi venituri privind ajustarea
valorii activelor circulante (creanţe şi debitori diverşi
inclusiv provizioanele pentru deprecierea stocurilor şi
producţiei în curs de execuţie),
- diferenţa dintre cheltuieli şi venituri privind
provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli.
Pentru activitatea de turism şi, în general, pentru activităţile de
prestare a serviciilor care nu implică şi o subactivitate de producţie,
valoarea adăugată este obţinută astfel:
VA = CA - Ci, dar, în acest caz, în consumul intermediar este inclus şi
costul de cumpărare al mărfurilor vândute.
Dacă calculul valorii adăugate se referă numai la activitatea de
producţie atunci se va proceda astfel: VA = Q - Ci , iar consumul
intermediar luat în considerare va fi numai acela care este aferent producţiei
exerciţiului.
Prin urmare, valoarea adăugată este formată din următoarele
elemente:
- cheltuieli cu personalul:
- salarii,
- cheltuieli cu asigurările şi protecţia socială;
- cheltuieli cu alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate;
- ajustarea valorii imobilizărilor corporale şi necorporale
(amortizări şi diferenţa dintre cheltuieli şi venituri privind
provizioanele pentru deprecierea imobilizărilor corporale şi
necorporale);
- rezultatul din exploatare aferent indicatorului de gestiune
pe baza căruia se calculează valoarea adăugată.
- valoarea adăugată netă (VAN)
VAN = VA - A, în care,
A - amortizarea activelor imobilizate corporale şi
necorporale (ajustarea valorii imobilizărilor
corporale şi necorporale).
- marja brută (MB)
MB = Venituri din exploatare - Cheltuieli variabile
- excedentul brut de exploatare (EBE)
EBE = VA + Venituri din subvenţii - Alte impozite, taxe şi - Cheltuieli
cu
de exploatare aferente vărsăminte asimilate
personalul

11. -11-
cifrei de afaceri (incluse în valoarea
adăugată)
- rata valorii adăugate (Rva)
VA VA VA
Rva =
Q + MC ; Rva =
Q sau Rva =
CA
, după caz.
Rata valorii adăugate exprimă dimensiunea relativă a valorii
adăugate în raport cu producţia exerciţiului şi marja comercială, în raport cu
producţia exerciţiului sau în raport cu cifra de afaceri, după caz, diferenţa
până la unitate fiind reprezentată de proporţia consumurilor intermediare în
valoarea indicatorilor de gestiune de la numitorul raportului respectiv, care
poate fi, în funcţie de modul de calcul, producţia exerciţiului însumată cu
marja comercială, producţia exerciţiului sau cifra de afaceri.
- rata marjei comerciale (Rmc)
Marja comercială
Rmc =
Valoarea mărfurilor vândute
Rata marjei comerciale caracterizează nivelul relativ al adaosului
comercial în raport cu valoarea mărfurilor vândute (cifrei de afaceri).
Analiza relaţiilor de proporţionalitate dintre indicatorii de gestiune
În contextul fundamentării deciziilor de conducere, prezintă o
utilitate distinctă analiza relaţiilor de proporţionalitate care se pot forma,
atât în profil static cât şi dinamic, între indicatorii de volum fizic şi valoric
ai rezultatelor obţinute de un agent economic ca expresii sintetice ale unor
complexe şi interdependente activităţi economice şi financiare.
a) Analiza relaţiei de proporţionalitate dintre valoarea
adăugată şi producţia exerciţiului
VA
Rs = ⋅ 100
Q
Mărimea raportului static indică nivelul valorii adăugate la 100 lei
producţie a exerciţiului şi respectiv nivelul relativ complementar al
consumului intermediar la 100 lei producţie a exerciţiului.
Mărimea raportului static efectiv (Rs1) se compară, de regulă, cu o
dimensiune normativă (Rsn) fundamentată pe un optim al consumului
intermediar aferent producţiei exerciţiului.
Raportul dinamic (Rd) caracterizează nivelul relativ al decalajului
modificării de la o perioadă de timp la alta, a valorii adăugate în raport cu
producţia exerciţiului, şi se obţine prin raportarea indicelui de dinamică al
valorii adăugate la indicele de dinamică al producţiei exerciţiului,

12. -12-
I VA
Rd =
IQ
⋅ 100 , în care:
VA1
I VA =
VA 0 - indicele de dinamică al valorii adăugate;
Q
I Q = 1 - indicele de dinamică al producţiei exerciţiului.
Q0
În cazul agenţilor economici cu activitate de prestare a serviciilor
sau cu activitate comercială se procedează la analiza relaţiei de
proporţionalitate dintre valoarea adăugată şi cifra de afaceri
care de asemenea poate fi efectuată atât în statică cât şi în dinamică.
Raportul static (Rs) reflectă ponderea valoarii adăugate în cifra de afaceri,
înregistrată la un moment dat, astfel:
VA
Rs = ⋅ 100
CA
Mărimea raportului static se poziţionează sub procentul maxim de
100% şi indică nivelul valorii adăugate la 100 lei cifră de afaceri şi
respectiv nivelul relativ complementar al consumului intermediar la 100 lei
cifră de afaceri.
Mărimea raportului static efectiv (Rs1) se poate compara cu o
dimensiune normativă (Rsn) fundamentată pe un optim al consumului
intermediar aferent veniturilor realizate din vânzarea mărfurilor şi din
serviciile prestate.
Existenţa unei abateri negative ( ∆ = Rs1 − Rs n ) a raportului static
efectiv (Rs1) faţă de raportul normativ (Rsn), atenţionează asupra necesităţii
aplicării unor măsuri de raţionalizare a consumurilor de materii prime şi
materiale, a cheltuielilor cu energia şi apa, a cheltuielilor privind prestaţiile
externe, achiziţionarea materiilor prime şi a materialelor consumabile, a
mărfurilor destinate vânzării, la un preţ cât mai redus posibil, inclusiv
optimizarea rutelor de transport a acestora în vederea diminuării
cheltuielilor aferente.
Raportul dinamic (Rd), calculat prin raportarea indicelui de
dinamică al valorii adăugate la indicele de dinamică al cifrei de afaceri,
caracterizează nivelul relativ al decalajului modificării de la o perioadă de
timp la alta, a valorii adăugate în raport cu cifra de afaceri,
VA1
VA
I VA 0
Rd = CA ⋅ 100 = ⋅ 100
I CA 1
CA o
în care: I VA - indicele de dinamică al valorii adăugate;
I CA - indicele de dinamică al cifrei de afaceri.

13. -13-
Creşterea mai rapidă a valorii adăugate comparativ cu creşterea
producţiei exerciţiului (IVA>IQ) sau a valorii adăugate comparativ cu
creşterea cifrei de afaceri (IVA>ICA) atestată printr-un coeficient de decalaj
supraunitar (Rd>100%) ne permite să apreciem că deciziile pe linia
raţionalizării consumului intermediar au fost în mod eficient aplicate fiind
astfel create condiţiile necesare sporirii atât a veniturilor salariaţilor cât şi a
rezultatului exploatării.
Se semnalează astfel o diminuare a proporţiei consumului
intermediar în producţia exerciţiului şi respectiv în cifra de afaceri care a
fost posibilă fie prin micşorarea, din punct de vedere fizic, a consumurilor
specifice de active circulante materiale, fie prin realizarea aprovizionării cu
aceste resurse la preţuri mai mici decât în perioada faţă de care se face
comparaţia.
În vederea întregirii concluziilor formulate în cadrul analizei relaţiei
de proporţionalitate pe baza indicilor de dinamică al valorii adăugate şi al
producţiei exerciţiului sau al cifrei de afaceri, după caz, se procedează la
dimensionarea modificării absolute a valorii adăugate ca urmare a
influenţelor provocate de următorii factori:
- modificarea producţiei exerciţiului sau a cifrei de afaceri
(în funcţie de modul de calcul al valorii adăugate);
- modificarea proporţiei valorii adăugate şi respectiv, prin
complementaritate, a consumului intermediar în producţia exerciţiului sau
în cifra de afaceri.
Pentru exemplificare, vom considera sistemul factorial de calcul al
modificării absolute a valorii adăugate, atunci când valoarea adăugată este
determinată prin scăderea consumului intermediar din producţia
exerciţiului, care se prezintă astfel:
- modificarea absolută a valorii adăugate: ∆=VA - VA , din care:1 0
- influenţa modificării producţiei exerciţiului:
VA 0
∆( Q ) = ( Q1 - Q 0 ) sau,
Q0
 Ci 
∆( Q ) = ( Q1 - Q 0 ) 1 − 0 
 Q0 
-influenţa modificării proporţiei valorii adăugate sau, a
proporţiei consumului intermediar, în producţia
exerciţiului:
 VA   VA 1 VA 0 
∆
 Q  =  Q − Q  Q1

   1 0 
sau,
 Ci   Ci Ci 
∆  =  0 − 1  Q 1
Q
   Q 0 Q1 

14. -14-
b) Analiza relaţiei de proporţionalitate dintre producţia
marfă fabricată şi producţia exerciţiului este realizată pe baza
rezultatului oferit de,
Qm
raportul static: Rs = ⋅ 100 , sau de
Q
I Qm
raportul dinamic: Rd =
IQ
⋅ 100 , în care:
Qm1
I Qm =
Qm 0 - indicele de dinamică al producţiei marfă fabricată;
Q
I Q = 1 - indicele de dinamică al producţiei exerciţiului.
Q0
Raportul static oferă o informaţie cu privire la proporţia producţiei
marfă fabricate în producţia exerciţiului, înregistrată la sfârşitul unei
perioade de timp dată, fără a putea preciza şi calitatea acestei proporţii. O
interpretare utilă a acestui raport se realizează în sistem comparativ cu un
raport normativ (antecalculat) sau cu un raport aferent unui segment de
timp precedent dar, în acest al doilea caz analiza este echivalentă cu analiza
raportului dinamic.
Atunci când analiza are în vedere situaţia raportului dinamic se
poate confirma sau infirma faptul că modificarea în timp a producţiei marfă
fabricată devansează sau nu producţia exerciţiului, în funcţie de mărimea
rezultatului respectiv. Dacă raportul dinamic este supraunitar se apreciază
că producţia marfă fabricată are o dinamică superioară dinamicii producţiei
exerciţiului şi deci a avut loc o reducere a proporţiei stocurilor de producţie
în curs de execuţie în valoarea producţiei exerciţiului. Această stare
economică propagă efecte pozitive asupra vitezei de rotaţie a activelor
circulante, sunt eliberate astfel unele resurse financiare care pot fi
valorificate în alte acţiuni economice sau financiare.
Pentru a completa concluziile formulate în cadrul analizei relaţiei de
proporţionalitate pe baza indicilor de dinamică al producţiei marfă fabricate
şi al producţiei exerciţiului se procedează la dimensionarea modificării
absolute a producţiei marfă fabricate ca urmare a influenţelor provocate de
următorii factori:
- modificarea producţiei exerciţiului;
- modificarea proporţiei producţiei marfă fabricate şi respectiv,
prin complementaritate, a proporţiei creşterii sau diminuării stocurilor de
producţie în curs de execuţie, în producţia exerciţiului.
Sistemul factorial de calcul al modificării absolute a producţiei
marfă fabricate, se prezintă astfel:
- modificarea absolută a producţiei marfă fabricate:
∆=Qm - Qm1 ,0

15. -15-
din care:
- influenţa modificării producţiei exerciţiului:
Qm 0
∆( Q ) = ( Q1 - Q 0 )
Q0
sau,
 (Pn 2 - Pn1 )0 
∆( Q ) = ( Q1 - Q0 ) 1− 
 Q0 
- influenţa modificării proporţiei producţiei marfă
fabricate sau, a proporţiei creşterii sau diminuării
stocurilor de producţie în curs de execuţie, în
producţia exerciţiului:
 Qm   Qm1 Qm 0 
∆ Q  =  Q - Q  Q1
  
   1 0 
sau,
 Pn   (Pn 2 - Pn 1 ) 0 (Pn 2 - Pn 1 )1 
∆  = 
Q −  Q1
   Q0 Q1 
c) Analiza relaţiei de proporţionalitate dintre cifra de
afaceri şi producţiei marfă fabricată se realizează folosind
rezultatul oferit de,
CA
raportul static: Rs = ⋅ 100 , sau de
Qm
I CA
raportul dinamic: Rd = ⋅ 100
I Qm
Dacă indicele de dinamică al cifrei de afaceri devansează indicele de
dinamică al producţiei marfă fabricată se conchide că în perioada curentă s-
a redus proporţia stocurilor de produse finite şi semifabricate destinate
vânzării în producţia marfă fabricată precum şi a proporţiei veniturilor din
producţia de imobilizări corporale şi necorporale realizate pe cont propriu
în producţia marfă fabricată. Se menţionează că se obţine o informaţie
identică dacă această analiză se efectuează pe baza raportului coeficienţilor
de valorificare a producţiei marfă fabricată calculaţi pentru perioada de
calcul şi respectiv pentru perioada de bază, astfel:
CA 1
Qm1
Rd = ⋅ 100
CA 0
Qm 0
Coeficientul de valorificare al producţiei marfă fabricată se
determină prin raportarea cifrei de afaceri la producţia marfă fabricată şi

16. -16-
dimensionează, în expresie relativă, partea din producţia marfă fabricată
care a fost vândută.
Concluziile formulate în cadrul analizei relaţiei de proporţionalitate
pe baza indicilor de dinamică al cifrei de afaceri şi al producţiei marfă
fabricată pot fi completate dacă se procedează la dimensionarea modificării
absolute a cifrei de afaceri ca urmare a influenţelor provocate de următorii
factori:
- modificarea producţiei marfă fabricate;
- modificarea proporţiei cifrei de afaceri şi respectiv, prin
complementaritate, a proporţiei creşterii sau diminuării stocurilor de
produse finite şi semifabricate destinate vânzării în producţia marfă
fabricată precum şi a proporţiei veniturilor din producţia de imobilizări
corporale şi necorporale realizate pe cont propriu, în producţia marfă
fabricată.
Sistemul factorial de calcul al modificării absolute a cifrei de
afaceri, se prezintă astfel:
- modificarea absolută a cifrei de afaceri: ∆ = CA1 - CA0 ,
din care:
- influenţa modificării producţiei marfă fabricată:
CA 0
∆( Qm ) = ( Qm 1 − Qm 0 ) ⋅ , sau
Qm 0
 ( Pf 2 - Pf 1 ) 0 + Qi 0 
∆( Qm ) = ( Qm1 - Qm 0 ) ⋅ 1 − 
 Qm 0 
- influenţa modificării proporţiei cifrei de afaceri sau, a
proporţiei creşterii sau diminuării stocurilor de produse
finite şi semifabricate destinate vânzării în producţia marfă
fabricată precum şi a proporţiei veniturilor din producţia de
imobilizări corporale şi necorporale realizate pe cont
propriu, în producţia marfă fabricată:
 CA   CA 1 CA 0 
∆
 Qm  =  Qm − Qm  Qm1

   1 9 
sau,
 Pf, Qi   (Pf 2 - Pf 1 ) 0 + Qi 0 (Pf 2 - Pf 1 )1 + Qi1 
∆ Qm  = 
 −  Qm1
   Qm 0 Qm1 
d) Analiza relaţiei de proporţionalitate dintre cifra de
afaceri şi producţia exerciţiului se realizează folosind rezultatul:
CA
raportului static: Rs = ⋅ 100 , sau al
Q

17. -17-
I CA
raportului dinamic: Rd = ⋅ 100
IQ
Existenţa unui raport dinamic supraunitar este expresia reducerii
proporţiei stocurilor de produse finite şi semifabricate destinate vânzării, a
stocurilor de producţie în curs de execuţie precum şi a veniturilor din
producţia de imobilizări corporale şi necorporale realizate pe cont propriu,
în producţia exerciţiului.
În continuare, concluziile formulate în cadrul analizei relaţiei de
proporţionalitate pe baza indicilor de dinamică al cifrei de afaceri şi al
producţiei exerciţiului pot fi completate dacă se procedează la
dimensionarea modificării absolute a cifrei de afaceri ca urmare a
influenţelor provocate de:
- modificarea producţiei exerciţiului;
- modificarea proporţiei cifrei de afaceri şi respectiv, prin
complementaritate, a proporţiei creşterii sau diminuării stocurilor de
produse finite şi semifabricate destinate vânzării, a proporţiei stocurilor de
producţie în curs de execuţie precum şi a proporţiei veniturilor din
producţia de imobilizări corporale şi necorporale realizate pe cont propriu,
în producţia exerciţiului.
Sistemul factorial de calcul al modificării absolute a cifrei de
afaceri, se prezintă astfel:
- modificarea absolută a cifrei de afaceri: ∆ = CA1 - CA0 ,
din care:
- influenţa modificării producţiei exerciţiului:
CA 0
∆( Q ) = ( Q1 - Q 0 ) ⋅ , sau
Q0
 (Pf 2 - Pf 1 ) 0 + (Pn 2 - Pn 1 ) 0 + Qi 0 
∆( Q ) = ( Q1 - Q 0 ) ⋅  −
1 
 Q0 
- influenţa modificării proporţiei cifrei de afaceri
sau, a proporţiei creşterii sau diminuării stocurilor
de produse finite şi semifabricate destinate
vânzării, a proporţiei stocurilor de producţie în
curs de execuţie precum şi a proporţiei veniturilor
din producţia de imobilizări corporale şi necorporale
realizate pe cont propriu, în producţia exerciţiului:
 CA   CA 1 CA 0 
 Q  = Q - Q
∆    ⋅ Q1
 ,sau
   1 0 
 Pf, Pn, Qi   (Pf 2 - Pf 1 ) 0 + (Pn 2 - Pn 1 ) 0 + Qi 0 (Pf 2 - Pf 1 ) 1 + (Pn 2 - Pn 1 ) 1 + Qi 1 
∆
 =
 −  Q1
 Q   Q0 Q1 
În afara acestor relaţii de proporţionalitate proprii, cu precădere,
activităţilor productive, în practica analizei economico-financiare se

18. -18-
folosesc şi alte relaţii de proporţionalitate particularizate la specificul
activităţii agentului economic diagnosticat cum este de exemplu în cazul
prestărilor de servicii turistice, Analiza relaţiei de proporţionalitate
dintre dinamica cifrei de afaceri şi dinamica numărului de zile-
turişti. Pentru serviciile turistice formate din cazare, alimentaţie publică,
agrement, ocrotirea sănătăţii şi transport, analiza se bazează pe interpretarea
raportului dinamic sau a coeficientului de decalaj dinamic (Rd) dintre
indicele cifrei de afaceri (ICA) şi indicele numărului de zile-turişti (ITz),
astfel:
CA 1
CA
I CA 0
Rd = Tz ⋅ 100 = ⋅ 100
I Tz 1
Tz 0
Dacă “Rd” are o mărime care depăşeşte 100% se conchide că
veniturile obţinute din prestarea serviciilor turistice se modifică într-un ritm
superior modificării numărului de zile-turişti, ca urmare a creşterii
încasărilor pentru o unitate fizică de prestaţie, respectiv pentru o zi-turist, la
aceasta putând contribui următorii factori: creşterea complexităţii şi ariei de
servicii solicitate de turişti; creşterea gradului de confort, care a implicat şi
un tarif majorat.
Este evident că o asemenea proporţionalitate pozitivă asigură
suportul obţinerii unui rezultat din exploatare superior celui obţinut în
perioada bază de comparaţie.
Studiul relaţiilor de proporţionalitate dintre indicatorii economici
poate fi extins prin efectuarea unor analize comparative menite să furnizeze
informaţii cu caracter sintetic asupra unor laturi ale eficienţei activităţii
desfăşurate de un agent economic, cum ar fi:
- analiza relaţiei de proporţionalitate dintre dinamica
cifrei de afaceri şi dinamica numărului mediu al personalului.
Dacă indicele de dinamică al cifrei de afaceri (ICA) depăşeşte ca mărime
indicele de dinamică al numărului mediu al personalului (IN) se evidenţiază
consecinţa creşterii eficienţei utilizării forţei de muncă exprimată prin
sporirea productivităţii muncii valorice respectiv a veniturilor realizate din
activitatea economică pe un salariat,
CA 1 N
I CA = > IN = 1 ;
CA 0 N0
- analiza relaţiei de proporţionalitate dintre dinamica
cifrei de afaceri şi dinamica valorii medii a mijloacelor fixe. În
cazul în care indicele de dinamică al cifrei de afaceri (ICA) devansează
indicele de dinamică al valorii medii al mijloacelor fixe (IMf) se formulează
concluzia că în perioada analizată comparativ cu perioada de bază a avut loc
o creştere a eficienţei utilizării mijloacelor fixe,

19. -19-
CA 1 Mf 1
I CA = > I Mf =
CA 0 Mf 0
- analiza relaţiei de proporţionalitate dintre dinamica
cifrei de afaceri şi dinamica consumurilor de resurse
materiale şi energetice. Dacă sensul inegalităţii dintre indicii de
dinamică ai celor doi indicatori este în favoarea cifrei de afaceri, se
concluzionează că a crescut eficienţa utilizării resurselor de natură
materială, la aceeaşi unitate valorică de resurse consumate revine o valoare
mai mare a cifrei de afaceri, în perioada curentă faţă de perioada de bază.
Comparaţia care atestă proporţionalitatea propusă este exprimată astfel:
CA 1 CM 1
I CA = > I CM = ; unde,
CA 0 CM 0
ICM este indicele de dinamică al consumului total de resurse
materiale şi energetice;
- analiza relaţiei de proporţionalitate dintre dinamica
cifrei de afaceri şi dinamica cheltuielilor aferente cifrei de
afaceri sau dinamica cheltuielilor totale de exploatare. Dacă
între cei doi indici de dinamică comparaţi se constată o inegalitate în
favoarea dinamicii cifrei de afaceri (ICA>IC sau ICA>ICe), este o semnalizare
clară a creşterii gradului de profitabilitate sau a unui curs economico-
financiar performant deoarece proporţia cheltuielilor de exploatare în cifra
de afaceri s-a diminuat.
S-a notat cu IC indicele de dinamică al cheltuielilor de exploatare
aferente cifrei de afaceri şi cu ICe indicele de dinamică al cheltuielilor totale
de exploatare,
C1 Ce1
IC = , I Ce =
C0 Ce 0
Analiza relaţiilor de proporţionalitate dinamică poate avea în vedere
şi perioade de timp care sunt formate din 3 - 5 ani. În aceste cazuri se
calculează şi se compară indici medii de dinamică a indicatorilor economici
şi care constituie baza informaţională pentru a formula concluzii prin care
se caracterizează evoluţia, ca legitate statistică, dar şi tendinţa de modificare
în timp a fenomenelor şi proceselor analizate.
Analiza structurii indicatorilor de gestiune
În contextul analizei situaţiei dinamice şi statice a indicatorilor de
volum fizic şi valoric ai activităţii, realizaţi la nivelul unui agent economic,
prezintă importanţă şi cunoaşterea structurii şi a modificărilor structurale a
acestora prin prisma elementelor componente individualizate pe
subactivităţi (producţie, comerţ, transport, cazare, agrement, alimentaţie
publică, ocrotirea sănătăţii), prin prisma conţinutului financiar al
indicatorilor valorici, prin prisma structurii fizice sau sortimentale a

20. -20-
rezultatelor activităţii economice precum şi a localizării activităţilor
economice pe zone geografice interne sau internaţionale.
Obiectivul analizei structurii indicatorilor de gestiune constă în a
evidenţia mărimea şi sensul modificărilor survenite în structura fizică şi
valorică a rezultatelor economice, cauzele şi consecinţele modificărilor
structurale asupra unor indicatori de eficienţă, de performanţă financiară
sau de expresie economico-financiară.
Atunci când se urmăreşte a fi dimensionat, printr-o expresie cifrică
sintetică, gradul abaterii structurii efective a prestaţiilor faţă de o structură
antecalculată optimă sau programată în funcţie de condiţiile concrete
estimate, se procedează la analiza structurii pe baza “coeficientului
mediu de îndeplinire a structurii optime sau programate”.
Coeficientul mediu de îndeplinire a structurii optime sau programate
a cifrei de afaceri (Ks) se determină astfel:
Cifra de afaceri realizată în contul structurii optime sau programate
Ks = Cifra de afaceri realizată ⋅ 100
Indicatorul de la numărătorul raportului - cifra de afaceri realizată în
contul structurii optime sau programate - se obţine prin compararea cifrei
de afaceri realizată pe feluri de activităţi cu cifra de afaceri realizată
recalculată în funcţie de structura optimă sau programată pe activităţi
componente, conform principiului de neadmitere a compensărilor.
Cifra de afaceri realizată recalculată în funcţie de structura optimă
sau programată se determină prin aplicarea proporţiei optime sau
programate a cifrei de afaceri pe tipuri de activităţi la suma totală a cifrei de
afaceri realizată.
Analiza structurii şi previziunii structurii indicatorilor
complecşi cu ajutorul "Metodei lanţurilor Markov"
Pentru analiza şi previziunea modificării structurii unor indicatori
complecşi se recurge frecvent la metoda lanţurilor Markov. Această metodă
se bazează pe logica dependenţei probabilistice a structurii indicatorilor
complecşi înregistrată la nivelul unui anumit segment de timp de structura
localizată în segmentul de timp precedent.
Deoarece schimbările structurale se fac remarcate mai pregnant la
intervale de timp mai mari de un an, calculele pot avea în vedere şi stări
structurale ale indicatorilor complecşi localizate la distanţe de 3, 4 sau 5
ani.
Fazele preliminare de calcul a structurii previzionale implică
determinarea unui număr de n-1 matrici tranzitorii
I * Se calculează matricea tranzitorie (1) care exprimă modificarea
structurii indicatorului complex în anul 2 faţă de anul 1:
La intersecţia liniilor cu coloanele tipurilor calitative care formează
indicatorul complex se înscrie valoarea cea mai mică a ponderii, obţinând

21. -21-
"diagonala fidelităţii". În continuare se compară mărimile relative de
structură de pe coloana - anul 1 şi linia - anul 2 cu cele de pe diagonala
fidelităţii, consemnându-se diferenţele constatate în cadrul matricei, astfel
încât să se verifice totalurile pentru stările considerate, pe orizontală şi pe
verticală.
II * Se calculează matricea tranzitorie (2) care exprimă modificarea
structurii indicatorului complex în anul 3 comparativ cu anul 2:
ş. a. m. d.
III * Fiind cunoscute matricele tranzitorii succesive, în etapa
următoare a calculelor se determină matricea tranzitorie totală prin
însumarea elementelor din matricile tranzitorii secvenţiale.
IV * Se calculează matricea probabilităţilor tranzitorii prin
raportarea fiecărui element de pe linie la totalul liniei (pentru a creşte
precizia proiecţiei rezultatele raporturilor vor fi consemnate cu cel puţin
cinci zecimale).
V * Proiecţia structurii indicatorului complex în anul viitor, se
calculează înmulţind transpusa matricei probabilităţilor tranzitorii cu
vectorul mărimilor relative de structură din ultimul an al perioadei
analizate.
Analiza ritmicităţii
Realizarea activităţilor economice într-un ritm cât mai uniform pe
tot parcursul anului prezintă o importanţă deosebită pentru asigurarea unui
flux al veniturilor relativ constant care să permită atât acoperirea financiară
a cheltuielilor necesitate de continuitatea activităţilor economice şi în
primul rând pentru exploatare (activitatea de bază) cât şi pentru obţinerea
unui excedent stimulativ şi sistematic al rezultatului exploatării.
Analiza ritmicităţii activităţilor economice se poate efectua prin
aplicarea unuia din următoarele procedee:
- procedeul grafic de urmărire zilnică a volumului fizic sau valoric
de producţie, comercializare sau de prestare a serviciilor;
- procedeul indicilor de îndeplinire a programului economic pe
diviziuni de timp în cadrul unei perioade date (pe luni în cadrul trimestrului,
pe decade în cadrul lunii, pe zile în cadrul lunii sau al decadei);
- procedeul comparării ponderilor calculate pe diviziuni de timp
pentru indicatorii fizici sau valorici realizaţi cu ponderile programate sau
optime, în cadrul unei perioade date;
- procedeul energiei informaţionale;
- procedeul coeficientului de variaţie;
- procedeul coeficientului de ritmicitate.
Analiza cifrei de afaceri

22. -22-
Modele generale de analiză factorială a cifrei de afaceri în cazul
activităţilor productive
În acest sens, avem în vedere următoarele modele:
Q CA Qm CA Mfa CA
a) - CA = N ; b) - CA = N ; c) - CA = Mf ;
N Q N Qm Mf Mfa
Mf Q CA Q CA S CA
d) - CA = N ; e) - CA = Mf ; f) - CA = Ac ;
N Mf Q Mf Q Ac S
Qm CA
g) - CA = Q , în care s-au folosit notaţiile:
Q Qm
CA = cifra de afaceri;
N = numărul mediu al personalului ;
Mf = valoarea medie a mijloacelor fixe;
Mfa = valoarea medie a mijloacelor fixe cu rol activ în procesul economic
analizat;
Q = producţia exerciţiului;
Qm = producţia marfă fabricată;
Ac = valoarea medie a activelor circulante;
S = valoarea medie a stocurilor materiale şi de produse finite.
Modele particulare de analiză a cifrei de afaceri în cazul activităţilor de
prestări servicii
a). Analiza factorială a cifrei de afaceri prin prisma
modificării numărului de turişti, a duratei medii a
sejurului şi a veniturilor (încasărilor) medii pentru o zi-turist.
În cazul analizei factoriale a cifrei de afaceri prin prisma modificării
numărului de turişti, a duratei medii a sejurului şi a veniturilor (încasărilor)
medii pentru o zi-turist se are în vedere următorul model determinist-
factorial:
CA = T ⋅ Tz ⋅ CA = T ⋅ ds ⋅ v
T Tz
Modelul de analiză factorială a cifrei de afaceri
Felul modificării Modificarea absolută a cifrei de afaceri
Modificarea totală a cifrei de
afaceri
din care:
∆ = CA 1 − CA 0 = ∆ ( T ) + ∆ ( ds ) + ∆ ( v )
-influenţa modificării numărului ∆( T ) = ( T1 − T0 )ds0 v 0
de turişti
-influenţa modificării duratei ∆( ds) = ( ds1 − ds0 ) T1v 0
medii a sejurului
-influenţa modificării veniturilor ∆( v ) = ( v1 − v 0 ) T1ds1
(încasărilor) medii pentru o zi-
turist
b). Analiza factorială a cifrei de afaceri prin prisma
modificării unor indicatori care exprimă modul de utilizare a
capacităţii de cazare.

23. -23-
Sistemul factorial al analizei cifrei de afaceri este formalizat în acest
caz folosind următoarea relaţie deterministă:
Lz Tz CA
CA = Le ⋅ ⋅ ⋅
Le Lz Tz
, în care:
Le - capacitatea de cazare existentă exprimată în locuri-zile
existente;
Lz
Le
= Kd - coeficientul de disponibilizare a capacităţii de
cazare existente;
Lz - capacitatea de cazare activă sau disponibilă exprimată în
locuri-zile active;
Tz
Lz
= Kua - coeficientul de utilizare a capacităţii de cazare
disponibile sau active;
CA
Tz
=v - veniturile (încasările) medii pentru o zi-turist.
Calculele necesare determinării influenţelor factoriale propuse sunt
sistematizate în tabel
Model de analiză factorială a cifrei de afaceri
Felul modificării Modificarea absolută a cifrei de afaceri
Modificarea totală a cifrei Δ = CA 1 − CA 0 =
de afaceri = Δ( Le) + Δ( Kd ) + Δ( Kua ) + Δ( v )
din care:
- influenţa modificării
capacităţii de cazare ∆ Le ) =( Le1 −
( Le0 ) Kd0 Kua 0 v 0
existentă
- influenţa modificării
gradului de disponibilizare ∆ Kd ) =( Kd1 −
( Kd0 ) Le1Kua 0 v 0
a capacităţii de cazare
existente
- influenţa modificării
gradului de utilizare a ∆ Kua ) =( Kua 1 −
( Kua 0 ) Le1Kd1v 0
capa- cităţii de cazare
active
- influenţa modi-ficării
veniturilor (încasărilor) ∆ v ) =( v 1 −v 0 ) Le1Kd1Kua 1
(
medii pentru o zi-turist
c). Analiza factorială a veniturilor medii pentru o zi-turist în
cazul activităţilor complexe.
Activitatea prestatoare de servicii turistice este de obicei o activitate
complexă formată din subactivităţi care au o contribuţie diferită la

24. -24-
realizarea veniturilor totale. Privită din acest punct de vedere, analiza
veniturilor medii pentru o zi-turist pe ansamblul activităţilor se efectuează
pe baza modelului factorial din tabelul 18 care permite calculul influenţei
modificării structurii numărului de zile-turişti (clienţi) pe subactivităţi
precum şi a influenţei modificării veniturilor medii care revin la o zi-turist
(client) pe subactivităţi.
Model privind analiza factorială a veniturilor medii pentru o zi-turist
Felul modificării Modificarea absolută a veniturilor
(încasărilor) medii pentru o zi-turist
Modificarea totală a veniturilor ∆=v −v =∆ g ) +∆ v )
1 ( 0 (
(încasărilor) medii pentru o zi-turist
din care:
- influenţa modificării structurii ∆ g ) =∑ v −∑ v
( g g 1 0 0 0
numărului de zile-turişti pe
subactivităţi
- influenţa modificării veniturilor ∆ v ) =∑ v −∑ v
( g g 1 1 1 0
(încasărilor) medii pentru o zi-turist
pe subactivităţi
În modelul din tabelul 18 au fost utilizate următoarele notaţii:
Σ CA
v=
ΣTz
- veniturile (încasările) medii pentru o zi-turist
cuprinzând toate subactivităţile;
CA
v=
Tz
- venitul aferent unei zile-turist pe subactivităţi;
Tz
g = g Tz =
ΣTz
- structura numărului total de zile-turişti pe
subactivităţi.
d). Analiza factorială a cifrei de afaceri (venitului brut) din
transportul mărfurilor prin prisma modificării indicatorilor care
exprimă utilizarea mijloacelor de transport auto
Agenţii economici care au ca obiect al activităţii prestarea serviciilor de
transport, în general şi de transport a mărfurilor cu mijloace auto în special,
prezintă particularităţi organizatorice şi funcţionale care îşi pun amprenta
asupra metodologiei analizei economico-financiare conferindu-i, din acest
punct de vedere, o anumită specificitate.
Un model de analiză factorială cu un caracter complex care
surprinde influenţa principalilor factori care explică modificarea cifrei de
afaceri, de la o perioadă de timp la alta, se bazează pe următoarea relaţie
factorial-deterministe:
CA = Mza ⋅ vz = Pinv ⋅ Z ⋅ CUP ⋅ vz = Mzi ⋅ CUP ⋅ vz =
= Mzi ⋅ CUP ⋅[(nh ⋅ vh) + (PMZ ⋅ vkm)]

25. -25-
Notaţiile folosite pentru simbolizarea indicatorilor economici
consideraţi în acest sistem factorial au următoarele semnificaţii:
CA – cifra de afaceri sau venitul brut obţinut din prestarea
serviciilor de transport a mărfurilor aferente grupului sau
categoriei de mijloace de transport auto la care se referă
analiza;
Mza – maşini-zile active;
vz – cifra de afaceri (venitul brut) care revine în medie la o maşină-
CA
zi activă, vz =
Mza
;
Pinv – parcul mediu inventar al mijloacelor de transport auto (Se are
în vedere un parc auto omogen din punct de vedere
constructiv, al capacităţii de transport şi al destinaţiei);
Z – numărul de zile calendaristice al perioadei pentru care se face
calculul, de regulă un an;
CUP – coeficientul utilizării parcului inventar de mijloace de
Mza
transport auto, CUP =
Mzi
;
Mzi – maşini-zile inventar de care dispune o unitate de transport
într-o anumită perioadă de timp, la nivelul timpului
calendaristic, de regulă un an;
vh – tariful mediu perceput pe unitate de timp (lei/oră);
nh – numărul de ore prestate în medie pe zi de un mijloc de
transport auto activ;
vkm – tariful mediu perceput pentru un kilometru parcurs (lei/Km.);
PMZ – parcursul mediu zilnic al unui mijloc de transport auto,
exprimat în kilometrii distanţă parcursă de un vehicul în
medie într-o zi.
În condiţiile relaţiei factorial-deterministe enunţate modelul de
analiză factorială a dinamicii cifrei de afaceri are următoarea configuraţie:
Modificarea totală a cifrei de afaceri,
∆=CA −CA
1 , din care:
0
a) influenţa modificării numărului de maşini-zile active,
∆Mza ) = Mza −
( ( Mza ) vz
1 , din care:
0 0
a.1.) influenţa modificării numărului de maşini-zile inventar,
∆(Mzi ) = Mzi 1 −
( Mzi 0 ) CUP0 ⋅vz 0
a.2.) influenţa modificării coeficientului de utilizare a
parcului inventar de mijloace de transport auto,
∆(CUP ) = CUP1 −
( CUP0 ) Mzi 1 ⋅vz 0
b) influenţa modificării cifrei de afaceri (venitului brut) care
revine în medie la o maşină-zi activă;
∆vz ) = vz −
( ( vz ) Mza1 , din care:
0 1

26. -26-
b.1.) influenţa modificării numărului de ore prestate în medie
pe zi de un mijloc de transport auto activ,
∆nh ) = nh 1 −
( ( nh 0 ) vh 0 ⋅Mza 1
b.2.) influenţa modificării tarifului mediu perceput pe unitate
de timp (lei/oră),
∆vh ) = vh 1 −
( ( vh 0 ) nh 1 ⋅Mza 1
b.3.) influenţa modificării parcursului mediu zilnic al unui
mijloc de transport auto,
∆(PMZ ) = PMZ 1 −
( PMZ 0 ) vkm 0 ⋅Mza 1
b.4.) influenţa modificării tarifului mediu perceput pentru
un kilometru parcurs (lei/Km.),
∆(vkm ) = vkm 1 −
( vkm 0 ) PMZ 1 ⋅Mza 1
Relaţiile de recurenţă care pot fi precizate în contextul aplicării
acestui model de analiză factorială, sunt:
∆ CA 1 −
= CA 0 = (Mza ) + (vz )
∆ ∆
∆(Mza ) = (Mzi ) + (CUP )
∆ ∆
∆(vz ) = (nh ) + (vh ) + (PMZ ) + (vkm )
∆ ∆ ∆ ∆
Analiza factorială a cifrei de afaceri prin prisma
utilizării factorilor economici principali.
Cifra de afaceri este într-o relaţie de interdependenţă continuă cu
factorii economici principali (primari) de realizare a activităţii productive,
de comercializare sau de prestare a serviciilor: factorul uman (forţa de
muncă) şi factorii materiali constituiţi din mijloacele fixe din dotare şi
resursele materiale şi energetice consumate (activele circulante materiale
consumate) iar aceştia, la rândul lor, se manifestă prin prisma unei
componente de tip extensiv sau cantitativă de existenţă sau de consum şi
una de natură intensivă sau calitativă de utilizare.
Analiza factorială a cifrei de afaceri prin prisma factorului uman
Felul modificării Modificarea absolută a Contribuţia procentuală
cifrei de afaceri a factorilor la formarea
ritmului cifrei de afaceri

27. -27-
Modificarea totală a ∆ = CA1 − CA 0 = CA
cifrei de afaceri R = CA 1 ⋅ 100 − 100 =
= ∆ ( N) + ∆ ( W ) 0
din care:
= R(N) + R(W)
- influenţa modificării (
∆( N ) = N1 − N0 W0 ) ∆( N)
R ( N) = CA ⋅ 100
numărului mediu al 0
personalului
- influenţa modificării (
∆( W ) = W1 − W0 N1 ) ∆( W )
R ( W ) = CA ⋅ 100
productivităţii muncii 0
Notaţiile utilizate în tabel, au următoarea semnificaţie:
CA
w=
N
- productivitatea muncii exprimată prin cifra de afaceri
care revine la o persoană angajată în realizarea produselor, comercializarea
sau prestarea serviciilor;
N - numărul mediu al personalului.
Analiza factorială a cifrei de afaceri prin prisma mijloacelor fixe
Felul modificării Modificarea absolută a Contribuţia procentuală
cifrei de afaceri a factorilor la formarea
ritmului cifrei de
afaceri
Modificarea totală ∆ = CA1 − CA 0 = CA
a cifrei de afaceri R = CA 1 ⋅ 100 − 100 =
= ∆( Mf ) + ∆( Ef ) 0
din care:
= R(Mf) + R(Ef)
- influenţa modifi- ∆( Mf ) = ( Mf1 − Mf0 ) Ef0 ∆( Mf )
R ( Mf ) = CA ⋅ 100
cării valorii medii 0
a mijloacelor fixe
- influenţa modifi- ∆( Ef ) = ( Ef1 − Ef0 ) Mf1 ∆( Ef )
R ( Ef ) = CA ⋅ 100
cării eficienţei 0
utilizării
mijloacelor fixe
Semnificaţia notaţiilor:
Mf - valoarea medie a mijloacelor fixe, calculată la valoarea
rămasă neamortizată;
Mf ( 1.I) +Mf ( 31.XII)
Mf = Mfi Mfi ( 1.I) +Mfi ( 31.XII)
Mfi - valoarea medie a mijloacelor fixe, calculată la valoarea de
inventar, pe baza mediei cronologice,
Mfi( 1.I ) Mfi( 31.XII )
+Mfi(1.II ) ++Mfi(1.XII ) +
Mfi = 2 2
13−1
Mf (1.I) - valoarea rămasă neamortizată a mijloacelor fixe la 1
ianuarie;

28. -28-
Mf (31.XII) - valoarea rămasă neamortizată a mijloacelor fixe la 31
decembrie;
Mfi (1.I) - valoarea de inventar a mijloacelor fixe la 1 ianuarie;
Mfi (1.II) - valoarea de inventar a mijloacelor fixe la 1 februarie;
ş.a.m.d.
CA
Ef =
Mf
- eficienţa utilizării mijloacelor fixe exprimată prin cifra
de afaceri care revine la 1 leu mijloace fixe în valoare rămasă neamortizată.
Analiza factorială a cifrei de afaceri prin prisma
resurselor materiale şi energetice consumate
Felul modificării Modificarea absolută Contribuţia procentuală
a cifrei de afaceri a factorilor la formarea
ritmului cifrei de
afaceri
Modificarea totală ∆ = CA1 − CA 0 = CA
a cifrei de afaceri R = CA 1 ⋅ 100 − 100 =
= ∆( CM ) + ∆( Em ) 0
din care:
= R(CM) + R(Em)
- influenţa modifi-
cării consumului ∆CM ) = CM - CM ) Em
( ( ∆( CM )
R ( CM ) =
1 0 0
⋅100
total de resurse CA 0
materiale şi
energetice
- influenţa modifi-
cării eficienţei ∆Em ) = Em - Em ) CM
( ( ∆( Em )
R ( Em ) =
1 0 1
⋅100
utilizării CA 0
resurselor
materiale şi
energetice
În tabel sunt utilizate notaţii care au următoarea semnificaţie:
CM - valoarea materialelor şi energiei consumate în procesul de
realizare a produselor, comercializare sau prestare a
serviciilor;
CA
Em =
CM
- eficienţa utilizării resurselor materiale şi energetice
exprimată prin cifra de afaceri care revine la 1 leu
resurse consumate.
Analiza cifrei de afaceri prin prisma volumului factorilor economici
principali (primari) care au participat la realizarea activităţilor economice şi
a eficienţei utilizării acestora, aşa cum rezultă din modelele prezentate,
oferă concluzii sintetice, cu un conţinut complex care ne permit să definim
tipul de activitate desfăşurată de agentul economic studiat. Este
semnificativ, în acest sens, să analizăm situaţia prin prisma următoarelor
comparaţii:

29. -29-
∆W ) ⇔ ( N )
( ∆
∆Ef ) ⇔ ( Mf )
( ∆
∆Em ) ⇔ ( CM )
( ∆
Dacă modificările cifrei de afaceri ca urmare a influenţei factorilor
de tip calitativ [ ∆( w ), ∆(Ef ) şi ∆( Em) ] sunt superioare modificărilor
explicate prin factorii de tip cantitativ [ ∆ N ), ∆ Mf ) şi ∆( CM ) ] se
( (
apreciază că activitatea agentului economic are un curs preponderent
intensiv, cu efecte pozitive asupra nivelului relativ al cheltuielilor de
exploatare şi respectiv asupra performanţelor financiare.
Evident, că în cazul unor inegalităţi în favoarea modificărilor cifrei
de afaceri prin participarea unui volum sporit al factorilor economici
principali (primari) se motivează concluzia că activitatea pe care o
desfăşoară agentul economic este de tip extensiv.
Analiza factorială a rezultatului din exploatare prin prisma
indicatorilor de gestiune
Relaţiile factorial-deterministe, cu caracter general, care permit
analize de detaliu ale rezultatului din exploatare (Re) evidenţiază influenţa
modificării următorilor factori:
- producţia exerciţiului (Q),
- proporţia valorii adăugate în producţia exerciţiului
 VA 
Q ,
 
- proporţia rezultatului din exploatare în valoarea
 Re 
adăugată  VA  ,
 
VA Re
când se utilizează relaţia: 10) Re = Q
Q VA
- cifra de afaceri (CA),
 VA 
- proporţia valorii adăugate în cifra de afaceri  CA  ,
 
- proporţia rezultatului din exploatare în valoarea
 Re 
adăugată  VA  ,
 
VA Re
când se utilizează relaţia: 20) Re = CA
CA VA
; sau,
- volumul fizic al cifrei de afaceri(q),
din care:
- influenţa modificării medii relative a volumului
fizic al cifrei de afaceri ( I ), CA
(q )

30. -30-
Σq 1 p 0
( I CA =
(q) - indicele dinamicii volumului
Σq 0 p 0
fizic al cifrei de afaceri),
- influenţa modificării structurii fizice a cifrei de
afaceri (s),
- preţurile de livrare sau tarifele unitare pentru serviciile
prestate (p),
- costurile complete unitare (c),
când se utilizează relaţia: 30) Re =Σ - Σ ,
qp qc
în care: Σ qp = CA - cifra de afaceri,
Σ qc
= C - cheltuielile aferente cifrei de
afaceri.
Relaţia 10) este aplicată, de regulă, în cazul unităţilor economice cu
activitate productivă iar relaţia 20) în cazul unităţilor economice care
prestează servicii. Relaţia 30) poate fi aplicată la orice tip de unitate
economică.
Se precizează, de asemenea, că în cazul utilizării relaţiei 10),
rezultatul din exploatare, considerat ca indicator rezultativ sau complex care
urmează să fie analizat prin prisma modificării factorilor de influenţă, se
referă la mărimea aferentă producţiei exerciţiului. Obţinerea practică a
acestei sume se realizează pe baza informaţiilor sistematizate în “Contul de
profit şi pierdere” prin calcul de proporţionalitate sau, printr-un calcul
analitic desfăşurat la nivelul fiecărui tip de produs fabricat.
Calculul de proporţionalitate este mai uşor de efectuat şi oferă o
soluţie suficient de sigură, fiind din acest motiv şi cea mai utilizată metodă.
Rezultatul din exploatare aferent producţiei exerciţiului se determină, în
aceste condiţii, astfel:
Q
Re zultatul din exploatare aferent producţiei exerciţiului = Re ( Q ) = Re
Ve
S-a notat cu „Re” rezultatul total din exploatare, obţinut ca diferenţă
între veniturile din exploatare şi cheltuielile de exploatare, „Q” reprezintă
producţia exerciţiului şi „Ve” reprezintă veniturile din exploatare
În cazul utilizării relaţiilor 20) şi 30), rezultatul din exploatare,
considerat ca indicator rezultativ sau complex care urmează să fie analizat
prin prisma factorilor care au determinat modificarea acestuia, se referă la
mărimea aferentă cifrei de afaceri, iar calculul sumei respective are la bază
acelaşi principiu de proporţionalitate, astfel:
CA
Re zultatul din exploatare aferent cifrei de afaceri = Re ( CA ) = Re
Ve
Notă: Pentru a nu îngreuna procedura de scriere a simbolurilor în
relaţiile factorial-deterministe considerate se are în vedere că „Re” are
semnificaţia expusă, după caz.

31. -31-
Dacă se optează pentru o analiză factorială a dinamicii rezultatului
din exploatare aferent cifrei de afaceri, pe baza relaţiei 30), sistemul de
calcule necesar cuantificării factorilor de influenţă, menţionaţi, este
prezentat în tabel.
Analiza factorială a rezultatului din exploatare aferent cifrei de afaceri
(pe baza relaţiei 30)
Felul modificării Modificarea absolută a rezultatului din
exploatare aferent cifrei de afaceri
Modificarea totală a ∆ = Re1 − Re 0 =
rezultatului din exploatare = [ Σq 1 p1 − Σq 1c1 ] − [ Σq 0 p 0 − Σq 0 c 0 ] =
aferent cifrei de afaceri
= ∆( q ) + ∆( p ) + ∆( c )
din care:
- influenţa modificării ∆( q ) = [Σq 1 p 0 − Σq 1c 0 ] − [Σq 0 p 0 − Σq 0 c 0 ] =
volumului fizic al cifrei de = ∆( I CA ) + ∆( s )
(q)
afaceri
din care:
( ) =Re I −Re
∆I CA CA
- influenţa modificării (q) 0 (q) 0
medii relative a volumului
fizic al cifrei de afaceri
- influenţa modificării ∆s ) =[Σ p −Σ c ] −Re I
( q 1 q 0 1 0 0
CA
(q)
structurii fizice a cifrei de
afaceri
- influenţa modificării
preţurilor de livrare sau a ∆ ) = Σ p − q c ] −Σ p − q c ]
(p [ q 1 Σ 1 [ q
1 0 Σ 1 0 1 0
tarifelor unitare pentru
serviciile de piaţă prestate
- influenţa modificării ∆ ) = Σ p − q c ] −Σ p − q c ]
(c [ q 1 Σ 1 [ q1 1 1Σ 1 1 0
costurilor complete unitare
Modele particulare de analiză a rezultatului din exploatare în
cazul activităţilor de prestări servicii
În cazul activităţilor specifice care se referă la subactivitatea turistică de
cazare hotelieră metodologia de analiză factorială a rezultatului din exploatare
poate fi abordată folosind trei modele.
Modelul ”1” ia în considerare următoarea relaţie factorială:
VA Re
Re = Tz ⋅ ⋅ = Tz ⋅ va ⋅ rva
Tz VA
în care:
Re - rezultatul din exploatare aferent cifrei de afaceri;
va - valoarea adăugată care revine la o zi-turist;
rva - rezultatul din exploatare care revine la 1 leu valoare
adăugată (proporţia rezultatului din exploatare în
valoarea adăugată).

32. -32-
Analiza factorială a rezultatului din exploatare
(Modelul ”1”)
Felul modificării Modificarea absolută a rezultatului din
exploatare
Modificarea totală a ∆= Re1 −Re0 = ∆ Tz) +∆ va ) +∆ rva )
( ( (
rezultatului din exploatare
din care:
- influenţa modificării ∆ Tz) = ( Tz1 −Tz0 ) ⋅ va 0 ⋅ rva 0
(
numărului de zile-turişti
- influenţa modificării ∆ va ) = ( va 1 − va 0 ) ⋅ Tz1 ⋅ rva 0
(
valorii adăugate care revine
la o zi-turist
- influenţa modificării ∆ rva ) = ( rva1 −rva 0 ) ⋅ Tz1 ⋅ va1
(
rezultatului din exploatare
care revine la 1 leu valoare
adăugată
Modelele “2” şi “3” pentru analiza factorială a rezultatului din
exploatare au în vedere o detaliere a indicatorilor de gestiune pe categorii
de confort conform următoarelor relaţii factorial-deterministe.
Modelul ”2”:
ΣTz ΣRe ΣTz Σ(Tz⋅ re)
Re = ΣLz⋅ ⋅ = ΣLz⋅ ⋅ = ΣLz⋅ Kua ⋅ Σ(g Tz ⋅ re)
ΣLz ΣTz ΣLz ΣTz
în care:
Tz
g Tz =
ΣTz
- structura numărului total de zile-turişti pe categorii de
confort de cazare;
Kua - coeficientul de utilizare a capacităţii de cazare activă (disponibilă);
Re
re =
Tz
- rezultatul din exploatare care revine la o zi-turist pe categorii
de confort de cazare;
ΣRe
re =
ΣTz
= Σ(g Tz ⋅ re) - rezultatul din exploatare care revine în medie la
o zi-turist pentru toate categoriile de confort.
Modelul ”3”:
ΣCA ΣRe ΣCA Σ(CA⋅ rv)
Re = ΣTz⋅ ⋅ = ΣTz⋅ ⋅ = ΣTz⋅ v ⋅ Σ(g CA ⋅ rv)
ΣTz ΣCA ΣTz ΣCA
în care:
CA
g CA =
ΣCA
- structura cifrei de afaceri pe categorii de confort de cazare;
Σ CA
v=
Σ Tz
- venitul (cifra de afaceri) care revine în medie la o zi-turist;

33. -33-
Re
rv =
CA
- rezultatul din exploatare care revine la 1 leu cifră de afaceri pe
categorii de confort de cazare;
ΣRe
rv =
ΣCA
= Σ(g CA ⋅ rv) - rezultatul din exploatare care revine în medie la
1 leu cifră de afaceri pentru toate categoriile de confort.
Analiza factorială a rezultatului din exploatare care revine la
un salariat
Eficienţa utilizării forţei de muncă poate fi dimensionată într-o
formă globală prin indicatorul ”Rezultatul din exploatare care revine la un
salariat” (Res) a cărui mărime exprimă, în mod sintetic, influenţa unei
palete largi de factori, oferindu-ne, totodată, şi posibilitatea metodologică
de a individualiza şi a cuantifica aceste influenţe.
Relaţiile factorial-deterministe care evidenţiază aceste aspecte stau
la baza formalizării a două modele principale de analiză:
- “Modelul 1”
Re Σqp - Σqc
CA CA
Re s =
Re
= CA = CA ⋅ Rrv = Σqp
N N N N
- “Modelul 2”
Re CA Re Σ −Σ
qp qc
Re s = = ⋅ = w ⋅ Rrv = w ⋅
N N CA Σ qp
în care:
Re
Rrv = - rata rentabilităţii vânzărilor,
CA
Re = qp −
Σ Σqc
- rezultatul din exploatare aferent cifrei de afaceri,
Σ =CA
qp
- cifra de afaceri,
Σqc =C
- cheltuielile de exploatare aferente cifrei de afaceri,
N - numărul mediu al personalului (salariaţilor),
CA
w=
N
- productivitatea muncii, exprimată prin indicatorul “Cifra de
afaceri care revine la un salariat”.
Se remarcă, de asemenea, că relaţia pe baza căreia se construeşte
modelul 1 poate fi dezvoltată, în continuare, prin folosirea unor modele de
analiză factorială care se referă la cifra de afaceri, pentru a surprinde
influenţa şi a altor factori care privesc utilizarea mijloacelor fixe, a activelor
circulante sau a resurselor materiale şi energetice. În timp ce relaţia aferentă
modelului 2 de analiză poate fi extinsă prin luarea în consideraţie a
factorilor care explică modificarea productivităţii muncii cum ar fi:

34. -34-
Mf
- - valoarea medie a mijloacelor fixe care revine la un salariat (gradul
N
de înzestrare tehnică a muncii) şi
CA
- - cifra de afaceri realizată la un leu mijloace fixe (eficienţa utilizării
Mf
mijloacelor fixe)
Modalitatea de analiză factorială a rezultatului din exploatare,
aferent cifrei de afaceri, care revine la un salariat conform ”Modelului 1”
are următoarea configuraţie:
- modificarea totală a rezultatului din exploatare care revine la un
salariat,
∆=Re s - Res
1 0, din care:
a - influenţa modificării numărului mediu al personalului,
CA 0 Rrv 0 CA 0 Rrv 0
∆( N ) = −
N1 N0
b - influenţa modificării cifrei de afaceri,
CA 1 Rrv 0 CA 0 Rrv 0
∆( CA ) = −
N1 N1
c - influenţa modificării ratei rentabilităţii vânzărilor,
CA 1 Rrv1 CA 1 Rrv 0
∆( Rrv ) = − , din care:
N1 N1
c1 - influenţa modificării structurii fizice a cifrei de
afaceri,
Σq 1 p 0 - Σq 1c 0 Σq 0 p 0 - Σq 0 c 0
CA 1 CA 1
Σq 1 p 0 Σq 0 p 0
∆( s ) = −
N1 N1
c2 - influenţa modificării preţurilor de livrare sau a
tarifelor unitare pentru serviciile prestate,
Σq 1 p1 - Σq 1c 0 Σq 1 p 0 - Σq 1c 0
CA 1 CA 1
Σq 1 p1 Σq 1 p 0
∆( p ) = −
N1 N1
c3 - influenţa modificării costurilor complete
unitare,
Σq 1 p 1 - Σq 1c1 Σq 1 p1 - Σq 1c 0
CA 1 CA 1
Σq 1 p1 Σq 1 p1
∆( c ) = −
N1 N1
Relaţiile de recurenţă care pot fi scrise sunt următoarele:
∆ Re s 1 −
= Res 0 = (N ) + (CA ) + (Rrv )
∆ ∆ ∆
∆(Rrv ) = (s ) + (p ) + (c )
Δ Δ Δ