1. 1
CAPITOLUL I
-NOŢIUNI INTRODUCTIVE-
I.1
Aparatul dento-maxilar este un ansamblu complex de ţesuturi şi organe reprezentate de:
oasele maxilare, dinţii şi arcadele dentare, muşchii mobilizatori ai mandibulei, muşchii orofaciali,
muşchii limbii, articulaţia temporo-mandibulară şi glandele salivare.
DENTIŢIA: reprezintă totalitatea dinţilor existenţi în cavitatea bucală. În decursul vieţii umane
există două dentiţii: dentiţia temporară şi dentiţia permanentă. Unii autori mai descriu existenţa
unei dentiţii, aşa numita dentiţie mixtă .
DENTIŢIA TEMPORARĂ: se mai numeşte şi “dentiţia de lapte”. Este prezentă în cavitatea
bucală în perioada de viaţă cuprinsă între 6 luni şi 6 ani (vârsta apariţiei primului dinte permanent).
Dentiţia temporară este formată din 20 de dinţi: 8 incisivi (4 superiori şi 4 inferiori), 4 canini ( 2
superiori şi 2 inferiori), 8 molari (4 superiori şi 4 inferiori).
DENTIŢIA MIXTĂ: este prezentă în cavitatea bucală în perioada de viaţă cuprinsă între 6 ani
(vârsta apariţiei primului dinte permanent) şi 11-12 ani (perioada în care este pierdut ultimul dinte
temporar).
DENTIŢIA PERMANENTĂ: este alcatuită din 32 de dinţi repartizaţi astfel: 8 incisivi (4 superiori
şi 4 inferiori), 4 canini (2 superiori şi 2 inferiori), 8 premolari (4 superiori şi 4 inferiori), 12 molari
(6 superiori şi 6 inferiori).
I.2 GRUPURILE DINŢILOR PERMANENŢI
În numar de 32, 16 pe arcada superioră şi 16 pe arcada inferioară ( câte 8 pe fiecare
hemiarcadă) , dinţii permanenţi sunt repartizaţi în 4 grupuri:
1.Grupul incisivilor: câte 4 pe fiecare arcadă şi câte 2 pe fiecare hemiarcadă. În grupul incisivilor
sunt cuprinşi incisivii centrali superiori (în număr de 2), incisivii centrali inferiori ( în număr de 2),
incisivii laterali superiori ( în număr de 2 ) şi incisivii laterali inferiori ( în număr de 2).
2.Grupul caninilor: câte doi pe fiecare arcadă , câte unul pe o hemiarcadă.
3. Grupul premolarilor: câte patru pe fiecare arcadă ( doi pe o hemiarcadă).
4.Grupul molarilor: cîte 6 pe fiecare arcadă şi cîte 3 pe fiecare hemiarcadă.
Grupurile incisivilor şi caninilor formează împreună grupul dinţilor frontali.
Grupurile dinţilor premolari şi molari formează împreună grupul dinţilor laterali.
Fig.I.1 arcadele dentare permanente-

2. 2
I.3 SISTEME DE NOTARE A DINŢILOR
Numărul destul de mare al dinţilor precum şi necesitatea identificării precise şi rapide a
fiecărui dinte în parte a dus la aplicarea unui număr variat de sisteme de notare a acestor dinti.
Sistemele folosite urmăresc atât facilitarea comunicării între personalul medical de specialitate cât
şi posibilitatea realizării unor fişe individuale cât mai precise şi ergonomice. De asemenea,
sistemele de notare a dinţilor permit utilizarea facilă a informaţiilor în cadrul unui sistem
informaţional computerizat.
La ora actuală există în lume mai multe sisteme de notare care se află în practica uzuală
cotidiană: anglo-saxon, francez, american, aritmetic şi internaţional. La noi în ţară se foloseşte
sistemul internaţional elaborat de F.D.I.(Federaţia Dentară Internaţională ), sistem care îl vom
prezenta şi folosi în continuare.
Acest sistem a fost acceptat şi introdus în utilizare în ţara noastră în 1971 cu ocazia sesiunii
anuale a Federaţiei Dentare Internaţionale care s-a desfăşurat la Bucureşti. Principalele elemente ale
acestui sistem sunt următoarele:
1. Există o dreaptă orizontală care face demarcaţia între arcada superioară şi cea inferioară.
2. Există o linie verticală care separă hemiarcadele drepte (superioară şi inferioară) de
hemiarcadele stângi (superioară şi inferioară). Această linie verticală va reprezenta linia
mediană lângă care sunt plasaţi cei patru incisivi centrali. Feţele laterale ale dinţilor care privesc
spre linia mediană se numesc feţe meziale iar cele opuse liniei mediene se numesc feţe distale.
Intersecţia celor două drepte formează patru cadrane care sunt numerotate în sensul acelor de
ceasornic cu 1, 2, 3, 4.
3. Hemiarcada maxilară dreaptă are numărul 1 iar cea stângă numărul 2. Hemiarcada mandibulară
stângă are numărul 3 iar cea dreaptă are numărul 4.
4. Dinţii de pe fiecare hemiarcadă vor fi numerotaţi de la 1 la 8 începând cu incisivul central şi
terminând cu molarul de minte. La fiecare dinte, în faţa numărului corespunzător se va ataşa ca
prefix numărul care indică hemiarcada, după cum urmează:
Pentru hemiarcada superioară dreaptă:
1.1-incisivul central
1.2-incisivul lateral
1.3-caninul
1.4-primul premolar
1.5-al doilea premolar
1.6-primul molar
1.7-molarul secund
1.8-molarul de minte
În mod similar vor fi notaţi şi dinţii de pe celelalte trei hemircade, schimbând, însă prefixul
1 cu cel corespunzător hemiarcadei pe care se află dintele în cauză. O exemplificare a sistemului de
notare internaţional se poate observa în fig.I.2
Fig.I.2 sistemul internaţional de notare a dinţilor

3. 3
I.4 ELEMENTE MORFOLOGICE DE BAZĂ ALE DINŢILOR UMANI PERMANENŢI
Fiecare dinte uman se compune din două elemente morfologice de bază: coroana dentară şi
rădăcina dentară.
COROANA DENTARĂ:-este componenta dintelui vizibilă în cavitatea bucală (extraalveolară) şi
este acoperită de smalţul dentar.
RĂDĂCINA DENTARĂ:-este componenta intraalveolară a dintelui şi este acoperită de cement.
COLETUL DENTAR:- este linia de demarcaţie dintre cele două componente ale dintelui şi are un
traiect sinuos.
COROANA DENTARĂ:-are doua extremităţi:-una liberă ( margine incizală pentru dinţii frontali
sau suprafaţă ocluzală pentru dinţii laterali).
-una inferioară reprezentată de coletul dentar.
-la dintele implantat în alveolă, partea vizibilă în cavitatea bucală se
numeşte coroană clinică.
În funcţie de locul inserţiei gingivale, între coroana clinică şi coroana anatomică pot exista
trei tipuri de relaţii:
-coroana clinică=coroana anatomică--atunci cînd inserţia gingiei este la nivelul coletului.
-coroana clinică este mai mare decît coroana anatomică: atunci cînd inserţia gingivală este
retrasă spre apex
-coroana clinică este mai mică decît coroana anatomică: atunci cînd inserţia gingiei este
mai înaltă decît coletul dintelui.
Forma coroanelor dentare este asemănătoare cu cea a unor corpuri geometrice: piramide
pentru dinţii frontali şi prisme pentru dinţii laterali.
Fiecare coroană dentară prezintă mai multe feţe care sunt denumite după orientarea pe care
o au:
1.Faţa VESTIBULARĂ: -este acea faţă a dintelui care vine în contact cu buzele (caz în care mai
este denumită şi faţă labială) sau cu obrajii ( caz în care este denumită faţă jugală)
2.Faţa ORALĂ -este acea faţă a dintelui care este orientată spre interiorul cavităţii bucale.La dinţii
superiori ea este orientată spre bolta palatină, motiv pentru care este denumită şi faţă palatinală. La
dinţii inferiori este orientată spre limba, motiv pentru care este denumită şi faţă linguală.
3.Feţele PROXIMALE :-sunt acele feţe ale dintelui care privesc spre dinţii vecinii (sunt în număr
de două). Faţa orientată spre mezial (spre linia mediană) este denumită faţă mezială. Faţa orientată
spre înapoi (spre distal) este denumită faţă distală.
4.Faţa OCLUZALĂ:-este reprezentată de extremitatea liberă a dintelui. În cazul dinţilor frontali
există doar o muchie denumită margine incizală care are rol în tăierea alimentelor. În cazul dinţilor
laterali avem de-a face cu o suprafaţă, denumită suprafaţă ocluzală care are rol în masticaţia
alimentelor (măcinarea lor), motiv pentru care mai este denumită şi suprafaţă triturantă.
I.5 REPERE LA NIVELUL DINŢILOR

4. 4
Pentru a putea localiza cât mai precis elementele morfologice ale dinţilor (pe care le vom studia în
capitolele următoare) vom diviza atât partea coronară cât şi cea radiculară după cum urmează:
1.PARTEA CORONARĂ:
a).în sens mezio-distal: coroana va fi împărţită în trei: 1/3 mezială, 1/3 mijlocie şi 1/3
distală.
b).în sens vertical (cervico-incizal): coroana va fi împărţită tot în trei: 1/3 ocluzală ( sau
incizală în cazul dinţilor frontali), 1/3 medie şi 1/3 cervicală.
2.PARTEA RADICULARĂ: va fi împărţită în sens vertical (axial) tot în trei: 1/3 cervicală, 1/3
medie şi 1/3 apicală.
EXTREMITATE
A APICALĂ
FAŢA
MEZIALĂ
FAŢA
FAŢA
VESTIBULARĂ
DISTALĂ
FAŢA
ORALĂ
1/3 CERVICALĂ
1/3 MEDIE
1/3 INCIZALĂ
EXTREMITATEA
INCIZALĂ
Fig.I.3 REPERE LA NIVELUL DINŢILOR
I.6 ELEMENTE DE RELIEF CORONAR COMUNE DINŢILOR UMANI
PERMANENŢI

5. 5
1.LOBUL DENTAR: -reprezintă unitatea embriologică din care s-a format coroana dentară. Mai
este denumit şi tubercul dentar. Dinţii frontali prezintă 3 lobi vestibulari şi 1 lob oral, mai redus ca
dimensiuni şi care este denumit cingulum. La dinţii laterali lobul dentar are o formă caracteristică,
piramidală, cu mai multe feţe (versante), creste (muchii), şanţuri şi un vârf denumit cuspid.
2.CUSPIDUL: este extremitatea liberă a unui lob dentar. Cuspizii sunt proeminenţe piramidale ce
se proiectează pe suprafeţele ocluzale ale dinţilor laterali şi pe marginea incizală a caninilor.
Numărul şi situarea cuspizilor este diferită de la un grup dentar la altul:
-dinţi monocuspidaţi -caninii
-dinţi bicuspidaţi:- premolarii
-dinţi pluricuspidaţi:- molarii.
În funcţie de poziţia lor pe suprafeţele ocluzale, cuspizii pot fi vestibulari şi orali (V si O),
meziali (M) şi distali (D). Pentru nominalizarea şi precizarea poziţiei cuspizilor este necesară
combinarea termenilor de V sau O cu M sau D. De exemplu, primul molar superior are 4 cuspizi:
doi V şi doi P care se denumesc astfel: M-V, D-V, D-P, M-P.
3.TUBERCULII DENTARI: -sunt formaţiuni mamelonate ce apar pe feţele V şi P ale molarilor
( atât temporari cât şi permanenţi). Ei reprezintă muguri dentari reduşi în cursul filogenezei,
apariţia lor având semnificaţia unor fenomene atavice. Se deosebesc de cuspizi prin formă, volum,
dimensiune. Ei nu ajung niciodată să atingă planul de ocluzie. Cei mai frevent întâlniţi tuberculi
sunt:
-tuberculul lui Carabelli: -pe faţa palatinală a primului molar superior permanent.
-tuberculul lui Bolk:-pe faţa vestibulară a celui de-al doilea molar inferior
-tuberculul lui Zuckerkandel: -pe faţa vestibulară a celui de-al doilea molar temporar.
4.CRESTELE DE SMALŢ:-sunt proeminenţe de smalţ alungite, situate pe suprafeţele ocluzale
ale dinţilor. Există mai multe tipuri de creste:
A.Crestele marginale: - sunt proeminenţe liniare care se pot observa pe feţele orale ale
dinţilor frontali şi la extremităţile M şi D ale suprafeţelor ocluzale ale dinţilor laterali. Ele
delimitează spre M şi D atât feţele orale ale dinţilor frontali cât şi feţele ocluzale ale dinţilor
laterali.
B.Creste cuspidiene: - aparţin cuspizilor şi sunt de două tipuri:
1.creste sagitale (orientate în sens M-D): -delimitează spre V şi O suprafeţele
ocluzale. Aceste creste prezintă două pante (una M şi una D) dispuse angulat cu deschiderea spre
colet.
2.creste ocluzo-vestibulare (pentru cuspizii V) şi ocluzo-orale (pentru cuspizii orali).
Aceste creste pornesc de pe versantul ocluzal al cuspidului, intersectează creasta sagitală la
vârful cuspidului şi se termină pierdut pe versantul vestibular, respectiv oral al cuspidului. Aceste
creste sunt alcătuite din două segmente:
-unul ocluzal = creasta esenţială- care împarte versantul ocluzal al cuspidului în
două pante M şi D.
-unul vestibular ( respectiv oral).
C.Creste ocluzale: -rezultă din succesiunea segmentelor ocluzale ale crestelor ocluzo-
vestibulare cu cele ale crestelor ocluzo-orale. Aceste creste pot fi transversale sau oblice.
-crestele transversale: -sunt dispuse în sens V-O fiind perpendiculare pe crestele
sagitale. Ele se formează prin continuitatea a două creste esenţiale a doi cuspizi situaţi faţă în faţă.
-creste oblice: -unesc doi cuspizi diametrali opuşi (la dinţii superiori cuspidul M-P
cu cel D-V). Aceste creste sunt prezente pe feţele ocluzale ale primilor doi molari superiori.
-creste accesorii: sunt dispuse de o parte şi de alta a crestelor esenţiale. În general,
fiecare cuspid al dinţilor laterali are două creste accesorii.
5.ŞANŢURILE:-sunt depresiuni liniare longitudinale situate pe diferitele feţe ale coroanelor
dentare şi care separă convexităţile coronare. Şanţurile situate pe feţele axiale ale dinţilor se numesc
şanţuri de descărcare. Şanţurile situate pe feţele ocluzale pot fi principale şi secundare.
1.şanţurile principale:-se mai numesc şi intercuspidiene.
Ele pot fi
-şanţuri centrale (dacă direcţia lor principală este în sens M-D şi separă cuspizii V de cei O).

6. 6
- şanţuri periferice (dacă direcţia lor principală este în sens V-O şi separă cuspizii M de cei
D).
2.şanţuri secundare: - sunt situate pe versantele ocluzale cuspidiene de o parte şi de alta a
crestelor esenţiale. Ele delimitează pe versantul ocluzal al cuspidului cei trei lobuli de creştere (unul
central şi doi laterali).
6.FISURILE: -sunt adâncituri liniare înguste, extrem de profunde situate în grosimea stratului de
smalţ care, uneori ajung până la limita smalţ-dentină. Reprezintă locul de coalescenţă a lobilor
dentari. Practic ele marchează locul de unire a doi lobi insuficient calcificaţi la marginile lor de
coalescenţă.
7.DEPRESIUNILE :-sunt foarte line şi apar mai frecvent pe feţele V ale frontalilor şi uneori a
premolarilor, marcând delimitarea lobulilor de creştere.
8.FOSELE: sunt prezente doar pe suprafeţele ocluzale ale dinţilor laterali şi sunt de două feluri :
• fose centrale : sunt acele fose care iau naştere la intersecţia a două şanţuri principale.
• fose marginale (proximale ):-sunt acele fose care se formează în locul în care un şanţ
principal M-D întâlneşte o creastă marginală.
9.FOSETELE:-sunt depresiuni mai mult sau mai puţin exprimate situate exclusiv pe feţele V şi O.
În cazul incisivilor superiori există o fosetă situată la întâlnirea cingulumului cu partea concavă a
feţei palatinale şi denumită foramen caecum.
În cazul primilor molari permanenţi superiori şi inferiori există o fosetă situată aproximativ la
jumătatea feţelor V.
CAPITOLUL II
-GRUPUL DINŢILOR FRONTALI-
II.1 INCISIVUL CENTRAL SUPERIOR

7. 7
A. DATE GENERALE
Incisivii centrali superiori sunt situaţi în stânga şi dreapta liniei mediene a arcadei dentare
maxilare. Conform sistemului internaţional de notare, simbolurile pentru aceşti doi dinţi sunt:
• 1.1-incisivul central superior drept
• 2.1-incisivul central superior stâng.
Incisivii centrali superiori erup pe arcada dentară la vârsta de 7-8 ani dar rădăcina lor va fi
complet edificată la 10 ani.
Dimensiunile medii ale incisivilor centrali superiori sunt următoarele:
• înălţimea coronară: 10 mm
• înălţimea rădăcinii : 13 mm
• diametrul coronar M-D : 8,5-9 mm
• diametrul coronar V-O : 7 mm
Numărul lobilor de dezvoltare:-3 lobuli de creştere pe faţa vestibulară
-1 lob de creştere pe faţa palatinală care va forma cingulumul.
B. CARACTERISTICI MORFOLOGICE CORONARE
Incisivul central superior este dintele frontal cu cele mai mari dimensiuni atât în sens M-D cât şi
V-O. Coroana sa are o formă de lopată . Perimetrul său este mai apropiat de forma unui pătrat decât
de un dreptunghi. Prezintă patru feţe laterale (M, D, V, P) şi o muchie incizală.
I. FAŢA VESTIBULARĂ:-este cea mai mare faţă a incisivului central superior.
1. Dimensiuni:-diametrul maxim = 9mm este situat în zona marginii incizale
-diametrul minim = 6,5mm este situat în zona coletului
2.Perimetrul (conturul) - este format de patru laturi: mezială, incizală, distală şi cervicală.
a)marginea cervicală: are forma unui arc de cerc cu concavitatea spre
incizal. Este mai mică decît marginea incizală.
b).marginea incizală - opusă marginii cervicale. Este rectilinie. La dinţii cu
morfologie primară are un aspect uşor crenelat dat de forma celor trei lobi de creştere de pe faţa
vestibulară. Are un traiect rectiliniu uşor înclinat în sens M-D.
c)marginea mezială:- este mai mare decât marginea distală. Este convexă şi
convergentă spre colet. Formează cu marginea incizală un unghi drept (de 90grd) bine exprimat.
d).marginea distală:-este mai scurtă decât marginea mezială. Acest lucru
face ca ea să fie mai convexă şi mai convergentă spre colet decît marginea mezială. Unghiul format
de marginile distală şi incizală este mai aplatizat şi uşor rotunjit.
3.Relieful:-este plan convex
-convexitatea maximă :-în sens M-D este situată în 1/3 mezială
-în sens cervico-incizal în 1/3 cervicală.
-prezintă două şanţuri care o împart în 3 lobi : M, D, central. Lobul D este cel mai mare,
cel M este mijlociu iar cel central este cel mai mic. Cele două şanţuri sunt mai accentuate în zona
marginii incizale şi ele se pierd treptat spre jumătatea înălţimii feţei vestibulare.
II. FAŢA PALATINALĂ:
1.Dimensiuni: -sunt puţin mai reduse decât cele ale feţei vestibulare
2.Perimetrul (conturul): -este format de cele patru margini: M, D, cervicală şi incizală. Toate cele
patru margini ale feţei palatinale respectă caracteristicile marginilor feţei vestibulare cu precizarea
că sunt mai reduse ca dimensiuni decât acestea.
3.Relieful:-este concav în 1/3 incizală şi 1/3 mijlocie şi convex în 1/3 cervicală.
a)zona concavă: -este delimitată de 2 creste marginale de smalţ. Crestele sunt mai
proeminente şi mai puternice spre 1/3 cervicală a feţei palatinale unde se întâlnesc cu cingulumul.

8. 8
-în zona concavă a feţei palatinale pot să mai apară două depresiuni
longitudinale mai mult sau mai puţin vizibile.
b) zona convexă:-se găseşte în 1/3 cervicală a feţei palatinale şi este reprezentată de
cingulum.
-cingulumul: -este o proeminenţă de smalţ emiseferică. El este format din cel de-al
patrulea lob de creştere a incisivului central superior. Poate avea o formă bilobată sau
trilobată
-foramen caecum (gaura oarbă):-este o fosetă situată la baza cingulumului şi care
apare ca o discontinuitate a stratului de smalţ.
III. FAŢA MEZIALĂ:-are o formă triunghiulară cu vârful spre marginea incizală.
1.Dimensiuni:- înălţimea : 9mm
-diametrul V-O : 7mm
-dimensiunile feţei M sunt mai mari decât cele ale feţei D.
2.Conturul:-este reprezentat de marginile: P, V, cervicală.
a)marginea cervicală: -are forma unui “V” deschis spre rădăcină şi cu vârful uşor rotunjit.
Este baza triunghiului format de laturile feţei M.
b)marginea vestibulară: -are forma unei linii curbe uşor convexe cu convexitatea maximă
situată în 1/3 cervicală.
c)marginea palatinală: -are forma unei linii curbe care este convexă în 1/3 cervicală şi
concavă în cele 2/3 incizale.
3.Relieful: -este convex în dublu sens:-în sens V-O are convexitatea maximă în 1/3 cervicală.
-în sens cervico-incizal are convexitatea maximă în 1/3
incizală unde există şi punctul de contact cu dintele vecin.
IV.FAŢA DISTALĂ:-are, de asemenea, o formă triunghiulară.
1.Dimensiuni: sunt mai reduse decît cele ale feţei meziale
2.Conturul: - este de formă triunghiulară format din marginile:P, V, şi cervicală.
3.Relieful: -este mai convex decît cel al feţei meziale.
V.MARGINEA INCIZALĂ: -este situată la polul opus marginii cervicale şi reprezintă
extremitatea liberă a incisivului central superior.
• are o formă rectilinie uşor oblică în sens M-D şi incizo-cervical
• la dinţii cu morfologie primară are un aspect uşor crenelat cu 3 proeminenţe pe marginea
incizală care corespund celor trei lobi de creştere vestibulari. În urma procesului de abraziune
aceste proeminenţe dispar în timp.
• Formează cu marginea mezială a feţei vestibulare un unghi drept, iar cu marginea distală un
unghi obtuz cu vîrful rotunjit

9. 9
INCISIVUL CENTRAL SUPERIOR DREPT
A B
E
D C
A. Faţa vestibulară B. Faţa palatinală
C. Faţa mezială D. Faţa distală
E. Marginea incizală

10. 10
C. CARACTERISTICI MORFOLOGICE RADICULARE
 Rădăcină unică, puternică, formă cilindro-conică.
 Secţiunea transversală la nivelul coletului este de formă triunghiulară cu unghiurile rotunjite.
 Vârful rădăcinii este uşor recurbat spre distal
D. CAMERA PULPARĂ ŞI CANALUL RADICULAR
 CAMERA PULPARĂ:
 are un volum de 3-4 ori mai mic decât cel al coroanei
 forma este asemănătoare cu cea a coroanei dar turtită V-P
 pe peretele incizal sunt prezente 3 coarne pulpare corespunzătoare celor 3 lobi de
creştere
 CANALUL RADICULAR
 Se găseşte în interiorul rădăcinii, fiind asemănător ca formă şi traiect cu aceasta.
 La nivel apical prezintă numeroase ramificaţii care formează “delta apicală”
A B
A:secţiune axială M-D
B: secţiune axială V-P

11. 11
MODELAJUL DIRIJAT ÎN GIPS AL INCISIVIVULUI CENTRAL
SUPERIOR DREPT (1.1)
Modelajul în gips al incisivului central superior drept se va face la dimensiuni mai mari decît cele
naturale, la o scară aproximativă de 2,5:1. Acest lucru este valabil pentru toţi dinţii pe care îi vom
modela în cadrul acestui stagiu.
Dimensiunile care le vom folosi pentru partea coronară sunt următoarele:
Înălţimea părţii coronare: 24 mm
Diametrul M-D: 20 mm
Diametrul V-P: 20 mm
1. Pe feţele laterale ale blocului de gips se va trasa o linie la 24 mm care va delimita înălţimea
viitoarei părţi coronare a incisivului central superior. După delimitarea înălţimii părţii coronare se
vor nota pe soclu feţele laterale ale blocului de gips M, D, V, P.
2. Pe viitoarea faţă incizală se va desena un pătrat cu latura de 20 mm ca în fig.1
V
20
D M
20
P
Fig.1
3. Se vor prelungi laturile pătratului pe feţele laterale ale blocului de gips până la linia care
delimitează înălţimea părţii coronare.
4. Se îndepărtează surplusul de gips delimitat de liniile care le-am trasat, în aşa fel încât să obţinem
în zona părţii coronare A 4 2 B un paralelipiped cu
înălţimea de 24 mm şi baza un pătrat cu latura
de 20 mm.
5. Pe faţa incizală a blocului de gips se
trasează linia mediană în sens M-D şi se
prelungeşte pe feţele M şi D ale blocului de
gips. P V
6. Pe faţa mezială a 24 blocului de gips se
aplică desenul feţei M din fig.2
7.Pe faţa distală a blocului de gips se
aplică desenul feţei D din fig.3.
8 6
2 2
20
Fig.2 desenul fetei meziale

12. 12
B’ 2 4 A’
P
V
24
8
6
2 2
20
Fig.3 desenul fetei distale
8. Pe faţa incizală a blocului de gips se unesc punctele A cu A’ şi B cu B’,rezultând astfel, două
linii paralele. Suprafaţa cuprinsă între aceste două linii va delimita lăţimea marginii incizale a
incisivului central superior.
9. Pe faţa vestibulară se unesc punctele de pe marginile vestibulare ale desenelor de pe feţele
mezială şi distală. Linia rezultată prin unirea acestor puncte va delimita zona de convexitate
maximă a feţei V a incisivului central superior.
10. Pe faţa palatinală se unesc punctele de pe marginile palatinale ale desenelor de pe feţele mezială
şi distală. Linia rezultată prin unirea acestor două puncte va delimita zona de convexitate maximă a
feţei palatinale a incisivului central superior.
11. Se îndepărtează surplusul de gips care este cuprins în ariile delimitate de liniile pe care le-am
trasat la etapele anterioare.

13. 13
12. Pe faţa vestibulară a blocului de gips se aplică desenul feţei vestibulare din fig.4.
13. Pe faţa palatinală a blocului de gips se aplică desenul feţei palatinale din fig.5
4
6 2
D
M
24
10
4 4
20
Fig.4 desenul fetei V
4
2
6
D M
24
10
4 4
20
Fig.5 desenul fetei P
14. Pe faţa distală a blocului de gips se vor uni prin două drepte paralele punctele omoloage de pe
marginile distale ale desenelor de pe feţele vestibulară şi palatinală. Linia superioră ne va ajuta la
modelarea unghiului disto-incizal mai rotunjit, în timp ce dreapta inferioară acesteia va delimita
convexitatea maximă de pe faţa distală
15. Pe faţa mezială se unesc printr-o dreaptă punctele omoloage de pe marginile meziale ale
desenelor de pe feţele palatinală şi vestibulară. Această dreaptă va delimita convexitatea maximă a
feţei meziale.

14. 14
16. Pe faţa incizală se vor uni printr-o dreaptă punctele de pe marginile incizale ale desenelor
feţelor vestibulară şi palatinală. Această dreaptă va ajuta, de asemenea, la modelarea mai rotunjită
a unghiului disto-incizal.
17. Se va îndepărta surplusul de gips care este cuprins în ariile delimitate de dreptele pe care le-am
trasat anterior.
18.Pe faţa incizală a blocului de gips se va aplica desenul feţei incizale din fig.6.
V
6 4
D A B M
20 C D 2
2
4 F
20
P
Fig.6 desenul fetei incizale
19. Punctele care delimitează
desenul feţei incizale se vor prelungi după cum urmează:
• punctele A şi B se vor prelungi pe faţa vestibulară perpendicular pe baza acesteia.
• punctul C se va prelungi pe faţa D în aşa fel încât linia trasată să fie paralelă cu marginea
distală a feţei vestibulare
• Din punctul D se va trasa pe faţa mezială o dreaptă care să fie paralelă cu marginea mezială
a feţei vestibulare.
• punctul F se va uni cu punctul care delimitează convexitatea maximă a feţei palatinale.
Prin trasarea acestor linii vom delimita pe faţa palatinală o suprafaţă de gips care trebuie
eliminată şi care se găseşte în zona supracingulară. Îndepărtarea ei va contribui la crearea zonei
concave de pe faţa palatinală.
Pe marginile mezială şi distală ale feţei V şi pe marginile vestibulare ale feţelor M şi D se
vor delimita două sectoare de surplus de gips prin îndepărtarea căruia vom obţine o îngustare a feţei
V spre extremităţile ei M şi D.
După îndepărtarea surplusului de gips se va trece la finisarea incisivului central superior pe
baza datelor morfologice coronare specifice acestui dinte.

15. 15
NU UITA!
5 CRITERII DE IDENTIFICARE ŞI
POZIŢIONARE A INCISIVULUI CENTRAL
SUPERIOR
1. COROANA MARE, VOLUMINOASĂ DE FORMĂ
PĂTRATĂ ( ASEMĂNĂTOARE CU O LOPATĂ)
2. UNGHIUL MEZIO –INCIZAL ESTE DE APROXIMATIV
90 DE GRADE IAR CEL DISTO-INCIZAL ESTE OBTUZ
ŞI ROTUNJIT
3. FAŢA MEZIALĂ ESTE MAI ÎNALTĂ DECÂT FAŢA
DISTALĂ
4. FAŢA PALTINALĂ PREZINTĂ UN RELIEF BINE
EXPRIMAT CU CINGULUM, FORAMEN CAECUM ŞI
CRESTE MARGINALE DE SMALŢ
5. RĂDĂCINA ESTE UNICĂ,VOLUMINOASĂ ŞI CU
APEXUL UŞOR RECURBATĂ SPRE DISTAL
II.2.INCISIVUL LATERAL SUPERIOR
A. DATE GENERALE:
Incisivul lateral superior este al doilea dinte al arcadei maxilare după incisivul central
superior.
Conform sistemului internaţional de notare codul său este :
1.2 pentru incisivul lateral superior drept
2.2 pentru incisivul lateral superior stâng.
Incisivii laterali superiori erup pe arcadă la vârsta de 8-9 ani iar rădăcina lor va fi complet
edificată la 11 ani.
Dimensiunile medii ale incisivilor laterali superiori sunt următoarele:

16. 16
• -înălţimea totală : 21-22 mm
• -înălţimea coronară : 9 mm
• -înălţimea rădăcinii : 13 mm
• -diametrul coronar M-D: 6,5 mm
• -diametrul coronar V-P: 5 mm
Conform acestor dimensiuni incisivul lateral superior este cel mai mic dinte de pe arcada
maxilară.
Numărul lobilor de dezvoltare: -4 lobi de creştere din care 3 pe faţa vestibulară şi 1 pe faţa
palatinală din care se formează cingulumul.
B. CARACTERISTICI MORFOLOGICE CORONARE:
Coroana incisivului lateral superior este asemănătoare cu coroana incisivului central
superior, dar spre deosebire de acesta are dimensiuni mai mici şi o formă mai dreptunghiulară
deoarece diferenţa dintre diametrul M-D şi cel V-P este mai mare decât în cazul incisivului central
superior. Coroana prezintă aceleaşi patru feţe ca şi ceilalţi incisivi.
I.FAŢA VESTIBULARĂ :
1.Dimensiuni :-diametrul M-D:-maxim =6,4 mm în zona cervicală
-minim =4,4 mm
2.Forma :-are o formă dreptunghiulară mai alungită decât cea a incisivului central superior
datorită diferenţei mai mari între înălţime şi lăţime.
3.Contur: este format din cele 4 margini caracteristice: D, M, incizală şi cervicală.
a)marginea incizală: -este rectilinie dar mult mai oblică dinspre M spre D şi dinspre
incizal spre colet decât marginea incizală a centralului. Cu marginea M formează unghiul mezio-
incizal care este mai ascuţit decât unghiul omolog al incisivului central. Cu marginea D formează
un unghi disto-incizal mai rotunjit decât omologul centralului.
b).marginea de colet :-are forma unei linii curbe cu concavitatea spre incizal
c c).marginea mezială: - este uşor curbată în 1/3 cervicală
d d).marginea distală :-este mai scurtă şi mai convexă decât cea mezială.
4.Relieful:-este plan convex cu dublă convexitate în sens M-D şi cervico-incizal.
-convexitatea maximă este situată în 1/3 cervicală în sens cervico-incizal şi în
1/3 mezială în sens M-D. În concluzie, convexitatea maximă se găseşte la întîlnirea 1/3 meziale cu
1/3 cervicală.
-prezintă două şanţuri verticale ce delimitează trei lobi a căror ordine după
dimensiune este următoarea: D, M, central.

17. 17
INCISIVUL LATERAL SUPERIOR
DREPT
A B
E
D
C
A:FAŢA VESTIBULARĂ B: FAŢA PALATINALĂ
C: FAŢA MEZIALĂ D: FAŢA DISTALĂ
E: MARGINEA INCIZALĂ

18. 18
II. FAŢA PALATINALĂ:
1.Contur:-are un contur asemănător cu cel al feţei vestibulare dar cu dimensiuni mult mai
reduse în ambele sensuri.
2.Relieful:-este concav în cele 2/3 incizale şi convex în 1/3 de colet. În zona concavă există
două creste marginale de smalţ care se unesc cu cingulumul. Cingulumul poate avea forme şi
dimensiuni variate. În general este proeminent. Supracingular se găseşte foramen caecum, ce apare
mult mai frecvent decât la incisivul central.
III. FAŢA MEZIALĂ: -are o formă triunghiulară cu vârful spre marginea incizală şi baza la
nivelul coletului. Forma marginilor este identică cu profilul FV şi FP.
IV. FAŢA DISTALĂ:
1 & 2. Dimensiuni şi Contur:- asemănător cu FM dar cu dimensiuni mai reduse în cele
două sensuri : cervico-incizal şi vestibulo- oral.
3.Relieful :-este convex mai accentuat decât al FM. Linia de colet are concavitatea spre
rădăcină , la fel ca la faţa mezială, dar mai puţin accentuată.
C. CARACTERSTICI MORFOLOGICE RADICULARE
 mai subţire decât a incisivului central
 este cea mai mică dintre rădăcinile frontalilor superiori
 are forma de con efilat
 pe secţiune orizontală are o formă ovalară aplatizată M-D
 prezintă patru feţe :V, P, D, M ( cea mai mare)
 pe feţele proximale poate prezenta un şanţ longitudinal
D. CAMERA PULPARĂ ŞI CANALUL RADICULAR
 CAMERA PULPARĂ
 Formă asemănătoare cu cea a coroanei dar cu un volum de 3-4 ori mai redus.
 Prezintă 3 coarne pulpare corespunzătoare celor 3 lobi de creştere.
 CANALUL RADICULAR
 Aceeaşi formă cu cea a rădăcinii dar mult mai îngust.
A: secţiune axială M-D
B: secţiune axială V-P
A
B
MODELAJUL DIRIJAT ÎN GIPS AL INCISIVULUI LATERAL
SUPERIOR DREPT

19. 19
1.2
Înălţimea părţii coronare: 22mm
Diametrul M-D: 18 mm
Diametrul V-O: 18 mm
1. Pe feţele laterale ale blocului de gips se delimitează înălţimea părţii coronare la 22 mm.
2. Se notează feţele laterale ale blocului de gips M, V, D, P.
3. Pe viitoarea faţă incizală se aplică desenul din fig.1
P
18
M 18
D
V
Fig.1
4. Laturile pătratului care l-am desenat pe faţa incizală se vor prelungi pe feţele laterale ale blocului
de gips pînă la intersecţia cu linia care marchează înălţimea părţii coronare.
5. Vom îndepărta surplusul de gips în aşa fel încît partea coronară să rămînă de forma unui
paralelipiped cu înălţimea 22 mm şi baza un pătrat cu latura de 18 mm.
6. Pe faţa incizală vom trasa linia mediană în sens M-D şi vom prelungi această linie pe feţele M şi
D ale blocului de gips.
7. Pe faţa M a blocului de gips vom aplica desenul feţei M din fig.2
8. Pe faţa D a blocului de gips vom aplica desenul feţei D din fig.3
9. Pe faţa incizală se vor uni prin două drepte paralele punctele omoloage de pe marginile incizale
ale feţelor M şi D. Aceste două drepte ne vor ajuta să delimităm grosimea viitoarei margini incizale
a incisivului lateral superior.
10. Pe faţa vestibulară se va trasa o
dreaptă care să 4 2 unească cele două puncte de
pe marginile vestibulare ale feţelor M şi
D. Această linie va V delimita zona de convexitate
maximă a feţei V.
P
11. Pe faţa P se va trasa o dreaptă care să
unească cele două 22 puncte de pe marginile P ale
feţelor M şi D. Această linie va delimita
zona de convexitate maximă a feţei
P.
12. Se va îndepărta surplusul de gips
care este cuprins 6 în ariile delimitate de liniile
pe care le-am trasat.
2 2
18
Fig.2 desenul fetei meziale

20. 20
2 4
V P
22
6
2 2
18
Fig.3 desenul fetei distale
13. Pe faţa V a blocului de gips se va aplica
desenul feţei V din fig.4
14. Pe faţa P a blocului de gips se va aplica desenul feţei P din fig.5
15. Pe faţa incizală vom trasa o linie care să unească cele două puncte de pe marginile incizale ale
feţelor V şi P.
16. Pe faţa D se vor trasa două 4 4
linii paralele care se obţin prin unirea punctelor omoloage de pe
marginile D ale feţelor V şi P. 2 2
17. Pe faţa M se va trasa o linie care uneşte punctele de pe marginile M ale feţelor V şi P. 6
6
M D
8 D 8 M
22
22
4 2 4
18 2 18 P
Fig.5 desenul fetei V Fig.5 desenul fetei P

21. 21
18. Se îndepărtează surplusul de gips care este cuprins în suprafeţele delimitate de liniile pe care le-
am trasat.
19. Se finisează incisivul lateral superior drept în funcţie de caracteristicile sale coronare.

22. 22
NU UITA!
5 CRITERII DE IDENTIFICARE ŞI
POZIŢIONARE A INCISIVULUI LATERAL
SUPERIOR
1. COROANA ESTE MAI ÎNGUSTĂ, MAI ALUNGITĂ ŞI
MAI SCURTĂ DECÂT A INCISIVULUI CENTRAL
SUPERIOR.
2. UNGHIUL MEZIO-INCIZAL ESTE ASCUŢIT IAR CEL
DISTO-INCIZAL ROTUNJIT.
3. MARGINEA INCIZALĂ ESTE MAI ACCENTUAT
OBLICĂ DINSPRE MEZIAL SPRE DISTAL DECÂT LA
INCISIVUL CENTRAL SUPERIOR
4. FAŢA PALATINALĂ ESTE MAI CONCAVĂ ÎN CELE
2/3 INCIZALE DECÂT LA INCISIVUL CENTRAL
SUPERIOR.
5. RĂDĂCINA ESTE MICĂ, EFILATĂ, APLATIZATĂ
MEZIO-DISTAL ŞI CU APEXUL RECURBAT SPRE
DISTAL.
II.3 CANINUL SUPERIOR

23. 23
A. DATE GENERALE:
Caninii superiori sunt cei mai voluminoşi dinţi ai grupului frontal. În număr de doi, ei sunt încadraţi
pe arcadă de incisivul lateral superior (spre mezial) şi primul premolar superior (spre distal).
Conform sistemului internaţional de notare codul lor este urmatorul:
• 1.3 pentru caninul superior drept
• 2.3 pentru caninul superior stâng.
Caninii superiori erup pe arcada la vârsta de 11-12 ani iar rădăcina lor va fi complet edificată la 13-
15 ani.
Dimensiunile medii ale caninilor superiori sunt următoarele:
• înălţimea coronară : 10mm
• înălţimea rădăcinii : 17 mm
• diametrul coronar M-D: ,5 mm
• diametrul coronar V-P: 8 mm
Numărul lobilor de dezvoltare este tot de 4,repartizaţi astfel: 3 pe faţa vestibulară, din care cel
median este cel mai mare şi va forma vârful cuspidului caninului, iar cel de-al patrulea este situat
pe faţa platinală şi va forma cingulumul.
B. CARACTERSITICI MORFOLOGICE CORONARE:
Coroana caninului superior are formă caracteristică piramidală, ce poate fi asemănată cu un
vârf de lance. Are patru feţe laterale şi o margine incizală.
I.FAŢA VESTIBULARĂ:
1.Contur: -pentagonal format de marginile cervicală, mezială, distală şi incizală prin
braţele sale M şi D.
a).marginile proximale: -sunt convergente spre colet, marginea D este mai scurtă,
mai convexă şi mai convergentă decît cea M.
b).marginea cervicală: -are forma unui semicerc cu convexitatea spre apex.
c).marginea incizală: -are formă de unghi sau de “V” cu deschiderea spre cervical.
Cele două laturi ale “V”-ului sunt inegale. Latura M este mai scurtă decât cea D care este şi mai
ascendentă. Inegalitatea laturilor situează vârful cuspidului mai aproape de marginea şi de unghiul
mezio-incizal. Unghiurile care le face marginea incizală cu marginile proximale sunt obtuze.
Unghiul D este mai mare decît cel M şi situat mai sus, aproape de 1/3 mijlocie.
2.Relieful:-este dublu convex, atât în sens vertical cât şi orizontal.
-convexitatea maximă este situată M în 1/3 cervicală
-lobii de creştere sunt mai evidenţi decât cei de la incisivi, fiind separaţi de două
şanţuri. Lobul central este cel mai proeminent şi mai mare, lobul D este cel mijlociu iar cel M este
cel mai mic.
II.FAŢA PALATINALĂ
1.Contur:-este tot pentagonal ca şi la faţa vestibulară dar are dimensiuni mai reduse.
2.Relieful : - este asemănător cu relieful feţelor palatinale ale incisivilor, dar în cazul
caninilor superiori toate elementele de relief sunt mult mai accentuate.
a).cingulumul:-este foarte proeminent şi convex, având aspectul unui
rudiment de cuspid de la care pleacă două creste marginale şi o creastă mediană. Cingulumul este
situat în 1/3 cervicală a feţei palatinale.
b).crestele marginale:- pornesc de la cingulum şi ajung la unghiurile incizo-
proximale. Creasta mediană este orientată spre vârful cuspidului. Creasta mediană separă
depresiunea feţei palatinale în două compartimente: unul M şi unul D.

24. 24
CANINUL SUPERIOR DREPT
A
B
E
D
C
A: Faţa vestibulară B:Faţa palatinală
C: Faţa mezială D: Faţa distală
E: Marginea incizală

25. 25
III. FEŢELE PROXIMALE (MEZIALĂ şi DISTALĂ):
1.Contur:- are o formă triunghiulară (caracteristic pentru feţele proximale ale dinţilor
frontali). Triunghiul este orientat cu baza spre colet şi vârful spre marginea incizală.
2.Relieful :-este convex în dublu sens (cervico-incizal şi V-P). În 1/3 cervicală a feţei M
există o uşoară depresiune. Faţa D are dimensiuni mai reduse decât faţa M dar are un relief mai
accentuat. Convexităţile sunt mai pronunţate iar depresiunea din 1/3 cervicală apare mai accentuată.
Linia coletului are forma literei “C” şi este mai deschisă decât cea de la faţa mezială.
IV. MARGINEA INCIZALĂ:
-reprezintă zona de întâlnire a feţei vestibulare cu faţa palatinală şi are aspectul asemănător cu cel al
unei creste de smalţ. Forma şi caracteristicile sale sunt descrise la marginea incizală a feţei V.
C. CARACTERISTICI MORFOLOGICE RADICULARE
 foarte puternică, având cele mai mari dimensiuni atât în sens axial cât şi transversal
 pe secţiune transversală are formă ovalară care poate fi încadrată într-un triunghi
 în 1/3 mijlocie a feţelor proximale este prezentă câte o depresiune longitudinală
 apexul este uşor curbat spre distal
D. CAMERA PULPARĂ ŞI CANALUL RADICULAR
 CAMERA PULPARĂ
 Foarte voluminoasă ( depăşeşte în dimensiuni celelalte camere pulpare ale dinţilor
frontali)
 Forma este asemănătoare cu cea a coroanei
 Prezintă trei coarne pulpare (cornul central este cel mai mare).
 CANALUL RADICULAR
 Cel mai larg şi mai lung
 Pe secţiune orizontală are aceeaşi formă cu secţiunea rădăcinii
A
B
A: secţiune axială M-D
B: secţiune axială V-P

26. 26
MODELAJUL DIRIJAT ÎN GIPS AL CANINULUI SUPERIOR
DREPT 1.3
ÎNĂLŢIMEA CORONARĂ : 24 mm
DIAMETRUL M-D: 20 mm
DIAMETRUL V-P: 20 mm
1. Pe feţele laterale ale blocului de gips se delimitează înălţimea părţii coronare la 24 mm.
2. Se notează feţele laterale ale blocului de gips : V, M, P, D.
3. Pe faţa incizală a blocului de gips se desenează un pătrat cu latura de 20mm ca în fig.1. Laturile
pătratului se prelungesc pe feţele laterale ale blocului de gips până la întâlnirea cu linia care
delimitează înălţimea părţii coronare.
V
20
D M
20
P
Fig.1
4. Se îndepărtează surplusul de gips în aşa fel incât să
obţinem pentru partea coronară un paralelipiped cu înălţimea de 24 mm şi baza un pătrat cu latura
de 20mm.
5. Pe faţa incizală se trasează linia mediană în sens M-D şi se prelungeşte pe feţele M şi D ale
blocului de gips.
6. Pe faţa M a blocului de gips se aplică desenul feţei M din fig.2
7.Pe faţa D a blocului de gips se aplică desenul feţei D din fig.3

27. 27
4 4 4 4
V V P
24
P 24
8 8
2 M 2 2 D 2
20 20
Fig.3 desenul fetei
Fig.2 desenul fetei M D
8. Punctele de pe marginile incizale ale fetelor M şi D se unesc prin două linii paralele pe faţa
incizală a blocului de gips. Aceste două linii paralele vor delimita grosimea marginii incizale a
caninului superior drept.
9. Punctele de pe marginile V ale feţelor M şi D se vor uni printr-o dreaptă pe faţa V a blocului de
gips. Această linie va marca zona de convexitate maximă a reliefului feţei vestibulare.
10. Punctele de pe marginile palatinale ale feţelor M şi D se vor uni printr-o dreaptă pe faţa P a
blocului de gips. Această linie va marca zona de convexitate maximă a reliefului feţei palatinale.
11. Se îndepărtează surplusul de gips care este cuprins în ariile delimitate de liniile pe care le-am
trasat.
12. Pe faţa V a blocului de gips se aplică desenul feţei V din fig.4
13. Pe faţa P a blocului de gips se aplică desenul feţei P din fig.5
8 B 12 12 B’ 8
2 2
A A’
2 2
C C’
M D D
6
24 24
M
D D’
4 4 4 4
20 20
Fig.4 desenul feţei vestibulare Fig.5 desenul feţei palatinale

28. 28
14. Pe faţa incizală a caninului se va trasa o dreaptă care va uni punctele B şi B’. Această dreaptă
va marca vârful cuspidului caninului.
15. Pe faţa mezială se unesc printr-o dreaptă punctele A şi A’ iar pe faţa distală se trasează dreapta
CC’. Din punctul D de pe marginea distală a feţei V se trasează pe faţa distală o dreaptă
perpendiculară pe baza feţei distale.
16. Se îndepărtează surplusul de gips care este cuprins în ariile rezultate prin trasarea dreptelor mai
sus menţionate.
17. Pe faţa incizală vom aplica desenul feţei incizale din fig.6
18. Se vor prelungi următoarele puncte:
• Punctul A se prelungeşte pe faţa V printr-o dreaptă care este perpendiculară pe baza acestei feţe.
• Punctul E se prelungeşte pe faţa meziala printr-o dreaptă paralelă cu marginea meziala a feţei
V.
• Punctul B se prelungeşte pe faţa distala printr-o dreaptă paralelă cu marginea distala a feţei
vestibulare.
• Punctul C se prelungeşte până la unirea cu punctul care marcheaza convexitatea maxima a feţei
palatinale
V
12 8
A
M
D 4
,
20
B E
2
C
20
P
Fig.6 desenul fetei incizale
19. Se îndepărtează surplusul de gips care este cuprins în ariile pe care le-am delimitat prin liniile
trasate.
20. Se finisează modelul caninului superior în conformitate cu caracterisiticile morfologice
coronare ale acestui dinte

29. 29
NU UITA!
5 CRITERII DE IDENTIFICARE ŞI
POZIŢIONARE A CANINULUI SUPERIOR
1. CEA MAI VOLUMINOASĂ COROANĂ DINTRE TOŢI
DINŢII FRONTALI.
2. MARGINEA INCIZALĂ ARE FORMA DE “V”, EA
REPREZENTÂND VÂRFUL CUSPIDULUI.
3. VERSANTUL DISTAL AL “V”-ULUI INCIZAL ESTE
MAI LUNG DECÂT CEL MEZIAL.
4. FAŢA VESTIBULARĂ ESTE MAI CONVEXĂ ŞI ESTE
ÎMPĂRŢITĂ ÎN DOUĂ VERSANTE (MEZIAL ŞI
DISTAL) DE O LINIE DE SMALŢ

30. 30
5. RĂDĂCINA ESTE FOARTE VOLUMINOASĂ, CU
FORMĂ OVALĂ SAU TRIUNGHIULARĂ PE
SECŢIUNE.
II.4. INCISIVUL CENTRAL INFERIOR
A. DATE GENERALE:
Incisivii centrali inferiori ocupă primele poziţii în stânga şi în dreapta liniei mediene pe
arcada inferioară.
În număr de doi , aceştia sunt notaţi în sistemul internaţional:
• 3.1-incisivul central inferior stâng
• 4.1-incisivul central inferior drept.
Incisivii centrali inferiori erup pe arcadă la vârsta de 6-7 ani iar rădăcina lor va fi complet
edificată la 9 ani
Dimensiunile medii ale incisivilor centrali inferiori sunt următoarele
• înălţimea coronaei : 8,5-9mm
• înălţimea rădăcinii : 12-12,5 mm
• diametrul coronar M-D: 5-5,5mm
• diametrul coronar V-L: 6 mm
Numărul lobilor de dezvoltare este tot de 4 din care 3 pe faţa vestibulară şi 1 pe faţa linguală
care formează cingulumul.
B. CARACTERISITICI MORFOLOGICE CORONARE:
Coroana are o formă de dăltiţă alungită, aplatizată în sens V-O mai puternic în cele 2/3
incizale şi în sens M-D în 1/ 3 cervicală.
I. FAŢA VESTIBULARĂ:
1.Dimensiuni:-înălţime:-8-9mm
-lăţime (diametrul M-D):-5-5,5mm
2.Contur:
-este dreptunghiular datorită diferenţei mari dintre valorile înălţimii şi lăţimii acestei feţe.
-este format din patru laturi (margini):-mezială, distală, cervicală şi incizală.
a).marginea incizală:-orizontală. Formează cu laturile M şi D unghiuri drepte.
b).marginea cervicală:-este o linie curbă cu concavitatea spre incizal, de dimensiuni
reduse.
c).marginile proximale:-sunt egale ca dimensiuni şi sunt paralele între ele pe
porţiunea celor 2/3 incizale, devenind convergente în 1/3 de colet.
3.Relief :-imediat după erupţie, pe faţa V sunt evidente cele două şanţuri care separă lobii
de creştere între ei. Cei trei lobi de creştere au dimensiuni egale.
II. FAŢA LINGUALĂ:

31. 31
1.Dimensiuni:-înălţimea este egală cu cea a feţei vestibulare
-diametrul M-D este uşor mai mic decât cel al feţei vestibulare.
2.Contur:-este format de marginile M, D, cervicală şi incizală
3.Relieful:- este asemănător cu relieful feţelor palatinale de la incisivii centrali superiori.
- concavitatea din cele 2/3 incizale nu este aşa exprimată ca la incisivii centrali
superiori
- convexitatea din 1/3 cervicală este mult mai puţin exprimată.Acest fapt a dus la
afirmaţia că incisivii centrali inferiori nu au cingulum. Supracingular nu există
foramen caecum.
- Crestele marginale sunt foarte şterse şi foarte rar sunt decelabile de un
observator avizat.

32. 32
INCISIVUL CENTRAL INFERIOR DREPT
A
B
E
D
C
A: Faţa vestibulară B:Faţa palatinală
C: Faţa mezială D: Faţa distală
E: Marginea incizală

33. 33
III. FEŢELE PROXIMALE (MEZIALĂ şi DISTALĂ):
1.Dimensiuni:-cele două feţe au dimensiuni aproximativ egale între ele.
2.Contur:-conturul celor două feţe este triunghiular cu baza spre colet şi vârful spre
marginea incizală. Conturul este format de marginile: cervicală, vestibulară şi linguală.
a).marginea vestibulară:-uşor convexă în zona coletului.
b). marginea linguală:-este plană în 1/3 incizală, uşor concavă în 1/3 mijlocie şi
convexă în 1/3 cervicală.
c).marginea cervicală:-are forma literei “V” cu vârful spre marginea incizală.
C. CARACTERISTICI MORFOLOGICE RADICULARE
 Este foarte mult aplatizată în sens M-D
 Cele patru feţe ale rădăciniisunt mai evidente în 1/3 de colet, dispărând apoi
treptat spre apical pe măsură ce forma rădăcinii se rotunjeşte
 Feţele proximale sunt mai mari, mai plane, iar în 1/3 mijlocie prezintă un
şanţ vertical.
 Feţele V şi L sunt mai rotunjite şi mai reduse ca dimensiuni.
D. CAMERA PULPARĂ ŞI CANALUL RADICULAR
 CAMERA PULPARĂ: reproduce forma coroanei şi are dimensiuni foarte
reduse.
 CANALUL RADICULAR: - continuă camera pulpară, este foarte îngust şi
turtit M-D.
A B
A. SECŢIUNE AXIALĂ M-D
B:SECŢIUNE AXIALĂ V-L

34. 34
MODELAJUL DIRIJAT IN GIPS AL INCISIVULUI
CENTRAL INFERIOR DREPT. 4.1
ÎNĂLŢIMEA PĂRŢII CORONARE: 18 mm
DIAMETRUL M-D: 10 mm
DIAMETRUL V-L: 16mm
1. Pe blocul de gips se delimitează (pe feţele laterale) înălţimea viitoarei părţi coronare de 18 mm.
2. Vom nota pe soclu feţele laterale ale incisivului central inferior: V, L, M, D.
3. Pe faţa incizală a blocului de gips se va aplica desenul din fig.1.
L
16
D M
10
V
Fig.1 fata incizala
4. Vom prelungi laturile dreptunghiului de pe faţa incizală a blocului de gips pe feţele laterale până
la intersecţia cu linia care marchează înălţimea părţii coronare.
5. Vom îndepărta surplusul de gips în aşa fel încât partea coronară să rămână de forma unui
paralelipiped cu înălţimea de 18 mm şi baza un dreptunghi cu laturile de 16 x 10 mm.
6. Pe faţa incizală vom trasa linia mediană în sens M-D şi o vom prelungi pe feţele M şi D ale
blocului de gips.
7. Pe faţa M vom aplica desenul feţei din fig. 2
8. Pe faţa D vom aplica desenul feţei D din fig.3
9. Pe faţa incizală a blocului de gips vom trasa două linii paralele( AA’ şi BB’) care unesc punctele
omoloage de pe marginile incizale ale feţelor M şi D.
10. Pe faţa V vom trasa dreapta DD’ care uneşte cele două puncte de pe feţele M şi D rezultate din
intersecţia dreptelor din desenele feţelor M şiD. Vom repeta acelaşi lucru şi pe faţa L unde vom
trasa dreapta CC’.
11. Se îndepărtează surplusul de gips care este reprezentat de porţiunea din afara ariei delimiate de
liniile pe care le-am trasat.
12. Pe faţa V a blocului de gips se aplică desenul feţei V din fig.4
13. Pe faţa L a blocului de gips se aplică desenul feţei L din fig5.
14. Pe faţa D se trasează dreapta AA’ care uneşte punctele omoloage de pe laturile D ale feţelor V
şi L.
15. Pe faţa M se trasează dreapta BB’care uneşte punctele omoloage de pe marginile M ale feţelor
V şi L.Cele două linii trasate vor marca zonele de convexitate maximă de pe feţele V şi L.

35. 35
8 6 8
6
D D
18 A B B’ A’ 18
M
2 2 2 2
10 10
Fig.4 desenul fetei vestibulare Fig.5 desenul fetei linguale
A 2 2 B B’ 2 2 A’
V L V
18 18
8 D C 8 8 C’ D’ 8
2 2 2 2
16 16
Fig.2 desenul fetei meziale Fig.3 desenul fetei distale
16. Se îndepărtează surplusul de gips.
17. Se finisează dintele din gips în conformitate cu caracteristicile morfologice coronare ale
incisivului central inferior.

36. 36
NU UITA!
5 CRITERII DE IDENTIFICARE ŞI
POZIŢIONARE A INCISIVULUI CENTRAL
INFERIOR
1. DINTELE CU COROANA CEA MAI PUŢIN
VOLUMINOASĂ DINTRE DINŢII ARCADEI
INFERIOARE
2. UNGHIURILE MEZIO-INCIZAL ŞI DISTO-INCIZAL
SUNT DREPTE ŞI APROXIMATIV EGALE.
3. CELE DOUĂ FEŢE PROXIMALE SUNT EGALE ŞI
PARALELE ÎNTRE ELE.
4. RĂDĂCINA ESTE UNICĂ ŞI APLATIZATĂ MEZIO-
DISTAL
5. PE FAŢA DISTALĂ A RĂDĂCINII ESTE PREZENT UN
ŞANŢ LONGITUDINAL MULT MAI ACCENTUAT
DECÂT CEL DE PE FAŢA MEZIALĂ

37. 37
II.5 INCISIVUL LATERAL INFERIOR
A. DATE GENERALE:
Incisivii laterali inferiori, în număr de doi (câte unul pe fiecare hemiaracadă mandibulară),
ocupă poziţia imediat următoare după incisivii centrali inferiori.
În conformitate cu sistemul internaţional ei sunt notaţi după cum urmează:
• 3.2-pentru incisivul lateral inferior stâng
• 4.2-pentru incisivul lateral inferior drept.
Incisivii laterali inferiori erup pe arcadă la vârsta de 7-8 ani iar rădăcina lor va fi complet edificată
la 10 ani.
Dimensiunile medii ale incisivilor laterali inferiori sunt următoarele:
• diametrul coronar M-D: 5,5 – 6 mm
• diametrul coronar V-L: 6,5 mm
• înălţimea coroanei : 9,5 mm
• înălţimea rădăcinii : 14 mm
Numărul lobilor de dezvoltare: faţa vestibulară se formează prin coalescenţa a 3 lobuli de
creştere iar cel de-al patrulea va da naştere porţiunii cingulare de pe faţa linguală, dar care este
mult mai puţin evidentă.
B. CARACTERSITICI MORFOLOGICE CORONARE:
Forma coroanei incisivului lateral inferior este, de asemenea, asemănătoare cu cea a unei
dăltiţe ca şi la incisivul central inferior. Semnificativ este faptul că incisivul lateral inferior este mai
mare în dimensiuni decât incisivul central inferior.
I. FAŢA VESTIBULARĂ:
1.Relief:- plan convex cu convexitatea maximă în 1/3 cervicală.
-în cele 2/3 cervicale pot fi observaţi cei trei lobi de creştere (mezial, central,
distal) aproximativ egali între ei.
II. FAŢA LINGUALĂ:-are un aspect dreptunghiular datorită diferenţei mari de dimensiune dintre
cele două diametre.
-crestele de smalţ şi cingulumul sunt, de asemenea, şterse dar sunt mult mai
evidente decât la incisivul central inferior.
III. FEŢELE PROXIMALE (MEZIALĂ şi DISTALĂ):-au formă triunghiulară cu baza spre
colet şi vârful spre marginea incizală.
- Faţa distală este mai puţin înaltă decât faţa mezială ceea e duce şi la o înclinare
spre distal a marginii incizale.
Relieful: acestor feţe este, în general, plan cu o uşoară convexitate spre 1/3 cervicală.
Zonele de convexitate maximă reprezintă ariile de contact cu dinţii vecini .Convexitatea maximă a
feţei distale este situată mai spre cervical decât la faţa mezială.
- Linia coletului are un aspect sinusoidal accentuat.
IV.MARGINEA INCIZALĂ: -deşi pare orizontală, această margine are, totuşi, o uşoară înclinare
descendentă spre distal.Unghiul disto-incizal este uşor rotunjit comparativ cu cel mezio-incizal.
C. CARACTERISTICI MORFOLOGICE RADICULARE
 Are dimensiuni mai mari în toate sensurile decât rădăcina incisivului central inferior.
 Apexul este înclinat spre distal sau vestibular
 Pe feţele proximale prezintă câte un şanţ mai puţin evident decât la incisivul central
inferior. Şanţurile sunt verticale şi paralele între ele.

38. 38
INCISIVUL LATERAL INFERIOR DREPT
A B
E
D C
A: Faţa vestibulară B:Faţa palatinală
C: Faţa mezială D: Faţa distală
E: Marginea incizală

39. 39
INCISIVUL LATERAL INFERIOR DREPT.
MODELAJ DIRIJAT ÎN GIPS.
ÎNĂLŢIMEA CORONARĂ: 20 mm
DIAMETRUL M-D :12 mm
DIAMETRUL V-L:16 mm
1. Pe feţele laterale ale blocului de gips se delimitează înălţimea părţii coronare de 20mm
2. Se notează feţele laterale ale blocului de gips : V, M, D, L.
3. Pe faţa incizală se aplică desenul din fig.1
L
12
D 16 M
V
Fig.1
4. Se prelungesc laturile dreptunghiului de pe faţa incizală pe feţele laterale ale blocului de gips
până la intersecţia cu linia care marchează înălţimea părţii coronare.
5. Pe faţa incizală se trasează linia mediană în sens M-D şi se prelungeşte pe feţele M şi D ale
blocului de gips.
6. Pe faţa M a blocului de gips se aplică desenul feţei M din fig.
7. Pe faţa D a blocului de gips se aplică desenul feţei D din fig.3
22 22
L
20
L
20 V
V
8 8 8
8
2 2 2
16 2 16
M D
Fig.2 desenul fetei M Fig.3 desenul fetei D
8. Pe faţa incizală se unesc prin două linii paralele punctele omoloage de pe marginile incizale ale
feţelor M şi D.

40. 40
9. Pe faţa V se trasează o linie care uneşte punctele de intersecţie a dreptelor de pe marginile V ale
feţelor M şi D.
10. Pe faţa L se trasează o linie care uneşte punctele de intersecţie a dreptelor de pe marginile L ale
feţelor M şi D.
11. Se îndepărtează surplusul de gips.
12. Pe faţa V a blocului de gips se aplică desenul feţei V din fig.4
13. Pe faţa L a blocului de gips se aplică desenul feţei L din fig.5
6 6
8 8
D M M D
20 20
2 2 2
12 12
V
Fig.5 desenul fetei L
Fig.4 desenul fetei V
14. Pe faţa D se trasează o linie care uneşte punctele de pe marginile D ale feţelor V şi L.
15 .Pe faţa M se trasează o linie care uneşte punctele de pe marginile M ale feţelor V şi L.
16. Se îndepărtează surplusul de gips.
17. Se finisează dintele în concordanţă cu caracteristicile morfologice coronare ale incisivului
lateral inferior drept.

41. 41
NU UITA!
5 CRITERII DE IDENTIFICARE ŞI
POZIŢIONARE A INCISIVULUI LATERAL
INFERIOR
1. DIMENSIUNILE CORONARE ŞI RADICULARE SUNT
MAI MARI DECÂT CELE ALE INCISIVULUI
CENTRAL INFERIOR.
2. UNGHIUL DISTO-INCIZAL ESTE UŞOR ROTUNJIT.
3. FAŢA MEZIALĂ ESTE MAI ÎNALTĂ DECÂT FAŢA
DISTALĂ.
4. RELIEFUL FEŢEI LINGUALE ESTE MAI ACCENTUAT
DECÂT CEL AL INCISIVULUI CENTRAL INFERIOR.
5. MARGINEA INCIZALĂ ESTE DESCENDENTĂ SPRE
DISTAL
II.6 CANINUL INFERIOR
A. DATE GENERALE:

42. 42
Caninii inferiori ocupă poziţiile 3 pe hemiracadele mandibulare ei fiind încadraţi de incisivii
laterali inferiori spre mezial şi de primii premolari inferiori spre distal.
Conform sistemului internaţional de notare ei au următoarele coduri:
• 3.3.:-pentru caninul inferior stâng
• 4.3:-pentru caninul inferior drept
Caninii inferiori erup pe arcada dentară mandibulară la vârsta de 9-10 ani iar rădăcina lor va
fi complet edificată la 12-14 ani.
Dimensiunile medii ale caninilor inferiori sunt următoarele:
• înălţimea coronară: 10 – 11mm
• înălţimea rădăcinii : 16 mm
• diametrul coronar M-D : 7mm
• diametrul coronar V-L: 7,5-8 mm
Numărul lobilor de dezvoltare este de 4 (3 pe faţa V şi 1 pe faţa L).
B. CARACTERISTICI MORFOLOGICE CORONARE:
Caninii inferiori seamănă cu cei superiori dar au dimensiuni mai reduse decât aceştia şi au o
formă alungită asemănătoare cu o lance. Caninii inferiori reprezintă dinţii de tranziţie între dinţii
frontali şi cei laterali. Caninii inferiori sunt mult mai turtiţi M-D atât la nivel coronar cât şi
radicular faţă cei superiori, ceea ce le dă o formă mai zveltă.
I. FAŢA VESTIBULARĂ:
1.Conturul:-este pentagonal format din laturile: cervicală, incizală (cu două pante: M şi D)
şi laturile proximale M şi D.
a).marginea de colet:-este o linie curbă mai accentuată decât la caninul superior cu
concavitatea orientată spre incizal
b)marginile proximale:- sunt mai puţin divergente spre incizal faţă de caninul
superior.
c)marginea incizală:-este formată din două segmente (mezial şi distal) care prin
unirea lor formează un unghi mult mai bine exprimat decât la caninul superior.
-este asimetrică deoarece latura mezială este mai scurtă şi mai
puţin înclinată decât cea distală.Vârful cuspidului este mult mai mezializat decât la caninul
superior.
3.Relieful:-este convex atât în sens M-D cât şi cervico-incizal
- convexitatea maximă: -în sens cervico-incizal este situată în 1/3 cervicală
-pe faţa vestibulară sunt prezente două depresiuni care delimitează trei lobi de
creştere. În ordinea mărimii lor aceştia sunt următorii: central, distal, mezial.
II. FAŢA LINGUALĂ(ORALĂ):
1.Dimensiuni:-sunt mai reduse în toate sensurile decât la faţa vestibulară.
2.Conturul:-asemănător cu cel al feţei vestibulare
3.Relieful:-este similar cu cel al feţei palatinale a caninilor superiori cu deosebirea că aceste
elemente de relief sunt mai şterse (nu sunt aşa proeminente).
- cingulumul este prezent dar este mai şters şi fără o delimitare netă.
- Foramen caecum nu există
- Sunt prezente cele două creste marginale precum şi creasta centrală care unesc
cingulumul cu marginea incizală dar sunt mult mai şterse decât la caninii
superiori.
III. FEŢELE PROXIMALE:
1.Dimensiuni:-sunt mai înalte decât la caninii superiori.
-diferenţa de înălţime dintre faţa M (mai înaltă) şi faţa D (mai joasă) este mai
accentuată decât la caninul superior.
-cele două feţe proximale sunt paralele între ele.
2.Conturul:-este triunghiular alungit datorită înălţimii mai mari comparativ cu lăţimea.
3.Relieful:-prezintă o convexitate mai puţin pronunţată în sens V-O.

43. 43
CANINUL INFERIOR DREPT
A B
E
C
D
A: Faţa vestibulară B:Faţa palatinală
C: Faţa mezială D: Faţa distală
E: Marginea incizală

44. 44
C. CARACTERISTICI MORFOLOGICE RADICULARE
 Dimensiunile sunt mai reduse atât în sens axial cât şi transversal faţă de rădăcina
caninului superior.
 Dimensiunile radiculare sunt cu mult mai mari decăt ale celorlaţi dinţi frontali
inferori.
 Formă aplatizată în sens M-D.
 Pe feţele proximale sunt prezente câte un şanţ longitudinal.
 Apexul este orientat spre distal.
D. CAMERA PULPARĂ ŞI CANALUL RADICULAR
A: -secţiune axială V-L
B. –secţiune axială M-D
A D B C: - secţiune transversală
la nivelul coletului
D: - secţiune transversală
la nivelul 1/3 apicale
C
 CAMERA PULPARĂ
 Dimensiuni reduse
 CANALUL RADICULAR
 Excepţional pot fi prezente două canale radiculare (V şi L)

45. 45
CANINUL INFERIOR DREPT. MODELAJ DIRIJAT ÎN
GIPS.
ÎNĂLŢIMEA CORONARĂ:22 mm
DIAMETRUL M-D:16 mm
DIAMETRUL V-L:20 mm
1. Pe feţele laterale ale blocului de gips se trasează o linie la 22 mm care să delimiteze înălţimea
părţii coronare a caninului inferior drept.
2. Pe soclu se notează feţele laterale ale caninului inferior drept : V, M, D, L.
3. Pe faţa incizală a blocului de gips se aplică desenul din fig.1
L
16
D M
20
V
4. Laturile dreptunghiului de pe faţa incizală se prelungesc pe feţele laterale ale blocului de gips
Fig. 1
până la intersecţia cu linia care marchează înălţimea părţii coronare.
5. Se îndepărtează surplusul de gips în aşa fel încât partea coronară a caninului inferior drept să
rămână de forma unui paralelipiped cu înălţimea de 22 mm şi baza un dreptunghi cu laturile de 20
x 16 mm.
6. Pe faţa incizală se trasează linia mediana în sens M-D. Se prelungeşte această linie pe feţele M şi
D ale părţii coronare.
7 Pe faţa M a blocului de gips se aplică desenul feţei M din fig.2.
8. Pe faţa D a blocului de gips se aplică desenul feţei D din fig.3.
2 2 2 2
22 22
V L L V
8 8 8 8
2 2 2 2
20 20
M D
Fig.1 desenul fetei M
9. Pe faţa incizală vom trasa două linii paralele care să unească punctele omoloage deD marginile
Fig.2 desenul fetei pe
incizale ale feţelor M şi D.

46. 46
10. Pe feţele V respectiv L vom trasa câte o linie care să unească punctele rezultate din intersecţia
dreptelor din desenele feţelor M şi D.
11. Vom îndepărta surplusul de gips.
12. Pe faţa V a blocului de gips vom aplica desenul feţei V din fig.4 .
13. Pe faţa L a blocului de gips vom aplica desenul feţei L din fig.5.
10 A 6 6 A’ 10
2 2 4
4
B’
D D
B
M D’ D
6 6
8 22 8
22 C’
C
E E’
2 2 2 2
16 16
V L
Fig.4 desenul fetei V Fig.5 desenul fetei L
14. Pe faţa incizală vom trasa o linie care să unească punctele A şi A’ de pe marginile incizale ale
feţelor V şi L. Această linie va marca vârful cuspidului caninului inferior.
15. Pe faţa M vom trasa două linii paralele BB’ şi CC’ care să unească punctele omoloage de pe
marginile M ale feţelor V şi L. Aceste două linii vor marca relieful feţei M a caninului inferior.
16. Pe faţa D vom trasa două linii paralele DD’ şi EE’ care să unească punctele omoloage de pe
marginile D ale feţelor V şi L. Aceste linii vor marca relieful feţei D a caninului inferior.
17.Vom îndepărta surplusul de gips.
18. Pe faţa incizală a blocului de gips vom aplica desenul feţei incizale din fig.6
19.Vom prelungi punctul A de pe marginea vestibulară perpendicular pe baza feţei V.

47. 47
20. Punctele B şi C de pe marginile M şi D ale laturii V le vom prelungi pe feţele M şi D paralel cu
marginile M şi D ale feţei V.
21. Punctele B şi C de pe marginile M şi D ale laturii L le vom prelungi pe feţele M şi D până la
unirea cu punctele care marchează convexitatea maximă a feţelor proximale.
22. Se îndepărtează surplusul de gips.
23. Se finisează modelul de gips în conformitate cu caracteristicile morfologice coronare ale
caninului inferior drept.
6
V 10
A
2
20
M B C D
2
16
L
Fig.6 desenul fetei incizale

48. 48
NU UITA!
5 CRITERII DE IDENTIFICARE ŞI
POZIŢIONARE A CANINULUI INFERIOR
1. COROANA ESTE MAI ALUNGITĂ (DATORITĂ
DIFERENŢEI MARI DINTRE ÎNALŢIME ŞI LĂŢIME)
2. “V”-UL INCIZAL ESTE MULT MAI PRONUNŢAT, CU
VERSANTUL DISTAL MAI LUNG ŞI MAI ÎNCLINAT.
3. RELIEFUL FEŢEI LINGUALE ESTE MAI ŞTERS
COMPARATIV CU CEL AL CANINULUI OMOLOG.
4. FAŢA MEZIALĂ A COROANEI SE CONTINUĂ CU
FAŢA MEZIALĂ A RĂDĂCINII .
5. ÎN MOD EXCEPŢIONAL RĂDĂCINA POATE FI DUBLĂ
SAU UNICĂ DAR CU DOUĂ CANALE.

49. 49
CAPITOLUL III
-GRUPUL DINŢILOR LATERALI-
III.1. GRUPUL PREMOLARILOR
III.1.1 PRIMUL PREMOLAR SUPERIOR
A. DATE GENERALE:
Primii premolari superiori ocupă poziţiile 4 pe cele două hemiaracade maxilare fiind vecini
cu caninii superiori spre mezial şi cu premolarii doi superiori spre distal. În conformitate cu
sistemul internaţional de notare codurile acestor dinţi sunt următoarele:
• 1.4-pentru primul premolar superior drept
• 2.4-pentru primul premolar superior stâng.
Primii premolari superiori erup pe arcada maxilară la vârsta de 10-11 ani, iar rădăcina lor va fi
complet edificată la 12 – 13 ani.
Dimensiunile medii ale primilor premolari superiori sunt următoarele:
• înălţimea coroanei : 8-8,5 mm
• înălţime rădăcinii : 14 mm
• diametrul coronar M-D: 7 mm
• diametrul coronar V-P: 9 mm
Numărul lobilor de dezvoltare pentru aceşti dinţi este de 2 (unul V şi unul P), fiecare din aceşti doi
lobi de creştere având la rîndul lor câte 3 lobuli de dezvoltare.
B. CARACTERISTICI MORFOLOGICE CORONARE:
Premolarii primi superiori sunt primii dinţi din grupul dinţilor laterali şi fac parte din aşa
zisul grup al dinţilor “bicuspidaţi”(grupul premolarilor). Aceştia sunt consideraţi ca fiind dinţii de
tranziţie de la dinţii frontali la molari.
Coroana primului premolar superior are o formă paralelipipedică iar pe secţiune arată ca un
dreptunghi cu colţurile uşor rotunjite şi turtit în sens M-D. Prezintă 4 feţe laterale (V, P, M, D) şi o
faţă ocluzală.
I. FAŢA VESTIBULARĂ: -seamănă cu faţa vestibulară a caninului dar este mai mică şi mai
rotunjită.
1.Dimensiuni :-înălţime: 8-8,2 mm
-lăţime : 7 mm
-dimensiunile sunt mai reduse decât la canin în ambele sensuri (cervico-
incizal şi M-D).
2.Contur:- este format din cele două margini proximale (M şi D) , o margine cervicala şi o
margine ocluzală
a).marginile proximale (M şi D): -sunt verticale , uşor convergente spre colet.
b).marginea cervicală (linia coletului):-are forma unui semicerc cu concavitatea
spre ocluzal. Este mai puţin concavă decât la canin.
c)marginea ocluzală: este formată din două segmente inegale (unul mezial şi unul
distal). Segmentul mezial este mai lung decât cel distal. Împreună, cele două segmete formează un
“V” mai deschis şi mai rotunjit decât cel de la cuspidul caninului.
3.Relieful :-este convex în ambele sensuri.
-convexitatea maximă este situată în 1/3 cervicală mezial.
-în jumătatea ocluzală a feţei vestibulare sunt vizibile două şanţuri verticale care
delimitează cei 3 lobi de creştere ai lobului vestibular. Lobul central este cel mai
mare, urmează cel distal iar cel mezial este cel mai mic.

50. 50
II. FAŢA PALATINALĂ:
1.Dimensiuni : - sunt mai reduse decât cele ale feţei vestibulare.
-înălţimea ~7 mm
-lăţimea ~6 mm
2.Contur:-prezintă aceleaşi margini ca şi faţa vestibulară dar au dimensiuni mai reduse.
a).marginea ocluzală:-are tot formă de “V” dar este mai rotunjit decât cel de pe faţa
vestibulară.
-pe secţiune orizontală conturul acestei feţe este de semicerc.
3.Relieful:-are o dublă convexitate care atinge maximum la unirea 1/3 mijlocii cu 1/3
mezială.
-începând cu 1/3 mijlocie această faţă este înclinată oblic spre V în sens cervico-
ocluzal.
III. FEŢELE PROXIMALE (MEZIALĂ şi DISTALĂ): -datorită faptului că acest dinte este
turtit în sens M-D aceste două feţe sunt cele mai mari. Ele sunt uşor convergente spre palatinal.
A)FAŢA MEZIALĂ:
1.Dimensiuni: înălţimea 7,5 mm
lăţimea 9 mm
2.Conturul:-este format de patru margini: cervicală, ocluzală, palatinală şi
vestibulară. Aceste margini dau forma unui trapez cu baza mare la colet.
a).marginea cervicală:-reprezintă baza mare a trapezului şi are forma unei
linii curbe cu convexitatea spre ocluzal.
b).marginea ocluzală: formează baza mică a trapezului şi are forma unui
“V” larg deschis cu deschiderea spre ocluzal
c).marginea vestibulară:-linie curbă cu convexitatea maximă în 1/3 cervicală
d).marginea palatinala:-linie curba cu convexitatea maximă în 1/3 mijlocie.
Este mai scurtă decât marginea vestibulară.
3.Relieful: -în 1/3 ocluzală este convex mai accentuat în 1/3 vestibulară unde există
şi punctul de contact cu dintele vecin.
-în 1/3 cervicală este plană cu o uşoară depresiune care se adînceşte mai
mult chiar la colet şi se continuă în şanţul interradicular.
B).FAŢA DISTALĂ:
1.Dimensiuni:-mai mici decât ale feţei meziale
2.Contur:-asemănător cu cel al feţei meziale
3.Relief:-este mai convex decât cel al feţei meziale.
-aria de contact cu dintele vecin este mai spre V şi mai spre cervical decât la
faţa mezială.

51. 51
PRIMUL PREMOLAR SUPERIOR DREPT
A
B
E
C
D
A: Faţa vestibulară B:Faţa palatinală
C: Faţa mezială D: Faţa distală
E: Faţa ocluzală

52. 52
IV. FAŢA OCLUZALĂ:
1.Dimensiuni:-diametrul maxim este în sens V-P: 9 mm
-diametrul minim este în sens M-D : 7 mm
2.Contur:-este format de patru margini:M, P, V şi D. Împreună formează un dreptunghi cu
unghiurile rotunjite.
a).marginea vestibulară:-are o formă convexă cu două depresiuni ce corespund
celor două şanţuri de pe faţa vestibulară care separă cei 3 lobi de creştere.
b).marginea palatinală: -formă de semicerc. Este mai mică decât marginea
vestibulară.
c).marginea mezială: are forma unei linii uşor curbate.
d). marginea distală: este mai scurtă şi mai convexă decât cea mezială.
Marginile mezială şi distală au o orientare uşor convergentă spre palatinal.
3.Relieful:-este format din următoarele elemente:2 cuspizi, 2 fosete, 1 şanţ intercuspidian, 2
creste de smalţ marginale, 2 creste de smalţ esenţiale şi 2 creste de smalţ sagitale (ale cuspizilor V
şi P).
a).cuspidul vestibular: -este mai voluminos şi mai proeminent decât cel palatinal.
Prezintă o creastă ocluzală sagitală situată la 1 mm de marginea vestibulară spre deosebire de
creasta sagitală a cuspidului palatinal care este la 1,5-2 mm de marginea palatinală.
b).crestele esentiale:- se mai numesc şi creste axiale. Au o extremitate pe vârful
cuspidului (mai evidentă ) şi una în sanţul intercuspidian (mai ştearsă). Crestele ambelor cuspizi au
aspectul unor segmente convexe mai apropiate de marginea mezială. Ele separă jumătatea ocluzală
a cuspidului în 2 versante: unul M (mai mic) şi unul D (mai mare). Paralel cu crestele esenţiale
există şi alte creste mai mici numite creste accesorii (creste de descărcare sau secundare).
c).şanţul intercuspidian:-are forma unei linii drepte cu orientare M-D. Este mai
aproape de marginea P a feţei ocluzale.
d).fosetele:-sunt situate la extremităţile şanţului intercuspidian şi au o formă
triunghiulară. Foseta mezială este mai mare decât cea distală.
e).crestele marginale (proximale): delimitează la exterior fosetele marginale. Ele se
unesc cu crestele sagitale ale celor doi cuspizi delimitând, astfel, depresiunea feţei ocluzale.
C. CARACTERISTICI MORFOLOGICE RADICULARE
 pot apare mai multe variante:
1. cel mai frecvent: două rădăcini: una vestibulară (mai lungă şi mai
voluminoasă) şi una palatinală (mai redusă ca dimensiuni). Cele două rădăcini
sunt separate de la nivelul coletului iar direcţia lor poate fi paralelă sau
divergentă spre apex.
2. Rădăcina bifidă: este o rădăcină unică care se separă în 1/3 apicală. Prezintă
două canale radiculare.
3. Rădăcină unică
4. Foarte rar pot apare trei rădăcini ( 2 vestibular şi una palatinal).
D. CAMERA PULPARĂ ŞI CANALUL RADICULAR
 CAMERA PULPARĂ
 Are dimensiuni relativ mari
 Prezintă două coarne pulpare corespunzătoare cuspizilor vestibular şi
palatinal.
 CANALUL RADICULAR: continuă camera pulpară şi poate fi unic sau dublu
în funcţie de tipul rădăcinii

53. 53
A C B D
A. –secţiune axială V-L
B: - Secţiune axială M-D
C: D- secţiuni transversale la nivelul coletului
PRIMUL PREMOLAR SUPERIOR DREPT. MODELAJ
DIRIJAT ÎN GIPS
Dimensiuni:-înălţimea coroanei : 20 mm
-diametrul M-D: 16 mm

54. 54
-diametrul V-P: 20 mm
1. Pe feţele laterale ale blocului de gips se delimitează înălţimea viitoarei coroane la 20mm
2. Pe viitoarea faţă ocluzală se desenează un dreptunghi cu laturile 16 x 20 mm.(vezi fig.1)
V
16
D M
20
P
Fig. 1
3. Se notează feţele laterale ale blocului de
gips în aşa fel încât feţele V şi P să aibă lăţimea de 16 mm iar feţele M şi D de 20 mm.
4. Se prelungesc laturile dreptunghiului de pe faţa ocluzală pe feţele laterale ale blocului de gips
până la intersecţia cu linia care marchează înălţimea părţii coronare.
5. Se îndepărtează surplusul de gips de pe feţele laterale ale blocului de gips în aşa fel încât la final
să se obţină un paralelipiped cu înălţimea de 20 mm şi faţa ocluzală de 16 x 20mm.
6 Pe faţa ocluzală se trasează linia mediană în sens M-D şi se prelungeşte pe feţele M şi D ale
blocului de gips.
7. Se aplică desenul feţei M din fig.( 2 ) pe faţa M a blocului de gips.
1. Se aplică desenul feţei D din fig.( 3 ) pe faţa D a blocului de gips.
9. După ce s-au aplicat cele două desene pe feţele M şi D ale blocului de gips se vor uni pe feţele V,
P şi ocluzală următoarele puncte:
-pe faţa V şi P:-punctele care delimitează zona de convexitate maximă : D şi D’ respectiv E şi E’
-pe faţa P punctele care delimitează înălţimea cuspidului P: A cu A’
-pe faţa ocluzală punctele care delimitează înălţimea cuspidului V şi punctele care delimitează
înălţimea cuspidului P ( A cu A’ şi C cu C’).
2. După ce s-au unit aceste puncte
se 2 C 4 îndepărtează surplusul de
material care este cuprins
în 2 A ariile formate prin unirea
2 B punctelor mai sus
menţionate.
P V
20
E
6
2 2
20
Fig.2 desenul fetei meziale

55. 55
4 C’ 2
A’ 2
B’ 2
P
V
20
D’ E’
2 2
20
Fig.3 desenul fetei distale