Drept Concurenţial

1. DREPTUL CONCURENŢEI COMERCIALE
SUPORT DE CURS
ACTUALIZAT APRILIE 2008

2. 2
CUPRINS
PARTEA I NOŢIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND CONCURENŢA COMERCIALĂ ŞI
DREPTUL CONCURENŢEI COMERCIALE
pag
CAP. I. ASPECTE GENERALE PRIVIND DREPTUL CONCURENŢEI…………………………3
1. Definiţia dreptului concurenţei………………………………………………… 3
2. Obiectul dreptului concurenţei……………………………………………………3
3. Trăsăturile dreptului concurenţei………………………………………………….3
4. Legătura dreptului concurenţei cu alte ramuri de drept………………………… 4
5. Izvoarele dreptului concurenţei……………………………………………………5
CAP II INSTITUŢII FUNDAMENTALE ALE DREPTULUI CONCURENŢEI
1. Concurenţa………………………………………………………………………….6
2. Piaţa relevantă………………………………………………………………………7
3. Întreprinderea……………………………………………………………………….9.
4. Felurile concurenţei……………………………………………………………… 9
CAP.III RAPORTUL JURIDIC DE CONCURENŢĂ……….……………………………………… 11
CAP.IV AUTORITATEA PUBLICĂ ÎN DOMENIUL CONCURENŢEI…………………………...12
PARTEA II PRACTICILE MONOPOLISTE……………………………………………………..15
CAP.1. ÎNŢELEGERILE ŞI ACORDURILE ANTICONCURENŢIALE…………………………….15
CAP.2. ABUZUL DE POZIŢIE DOMINANTĂ…………………………………………………… 19
CAP.3. CONCENTRĂRILE ECONOMICE…………………………………………………………...22
CAP.4. AJUTOARELE DE STAT……………………………………………………………………..35
CAP.5. ASPECTE PROCEDURALE ŞI SANCŢIUNI ……………………………………………….40
PARTEA III CONCURENŢA NELOIALA
CAP. 1. ASPECTE INTRODUCTIVE…………………………………………………………………46
CAP. 2. RĂSPUNDEREA PENTRU CONCURENŢA NELOIALĂ………………………………….47
CAP. 3 ACTELE DE CONCURENŢĂ NELOIALĂ………………………………………………… 49
ANEXA 1 – Legea concurenţei nr. 21/1996, republicată 2005, cu modificări ………………………..55
ANEXA 2 - Legea nr.11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale, modificată…………………69

3. 3
PARTEA I
NOŢIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND DREPTUL CONCURENŢEI COMERCIALE ŞI
CONCURENŢA COMERCIALĂ
Concurenţa reprezintă un factor esenţial pentru bunăstarea consumatorului deoarece contribuie la
creşterea calităţii produselor şi serviciilor şi implicit la stabilirea unui raport optim calitate-preţ şi a unor
preţuri competitive.
CAP. I ASPECTE GENERALE PRIVIND DREPTUL CONCURENŢEI
Definiţia dreptului concurenţei
Dreptul concurenţei este o ramură nouă de drept aflată în plin proces de cristalizare întrucât este
specifică economiei de piaţă care până de curând nu a existat în România. În consecinţă nici în doctrină
nu există un punct de vedere unitar cu privire la existenţa sa ca ramură autonomă de drept, la sfera sa de
cuprindere şi cu atât mai mult în legătură cu definiţia dreptului concurenţei.
Opinia majoritară este fundamentată pe ideea că această ramură de drept are ca obiect atât
reglementările menite să asigure şi să menţină concurenţa cât şi pe cele destinate să reprime concurenţa
neloială .
Pornind de la cele afirmate mai sus putem defini dreptul concurenţei ca fiind acea ramură de drept
constituită din ansamblul reglementărilor care asigură existenţa concurenţei, a competiţiei economice şi
exercitarea loială a acesteia.
Totalitatea normelor prin care se asigură protecţia concurenţei, prin reprimarea practicilor
monopoliste formează dreptul anti-trust.
Obiectul dreptului concurenţei
Obiectul dreptului concurenţei îl constituie pe de o parte protecţia pieţei prin reprimarea
practicilor monopoliste, restrictive de concurenţă iar pe de altă parte protecţia concurenţilor înşişi prin
reprimarea manifestărilor de concurenţă neloială, neoneste.
Trăsăturile dreptului concurenţei
-are caracter economic deoarece interpretează economic instituţiile şi categoriile juridice,
conferindu-le sensuri noi şi utilizează numeroase concepte economice;
- are o finalitate economică deoarece este un instrument esenţial pentru crearea şi funcţionarea
economiei de piaţă, aşa cum se afirmă în Constituţia României
- este un caracter pluridisciplinar, cuprinzând reglementări de drept material, proprii şi preluate
din alte ramuri de drept, şi de ordin procedural;
- are un caracter intervenţionist şi de natură administrativă, Consiliul Concurenţei ca autoritate
publică în domeniul concurenţei îndeplinind funcţia de „poliţie a pieţei”
Principiile dreptului concurenţei comerciale
Ca orice ramură de drept şi dreptul concurenţei este guvernat/condus de principii proprii:
Principiul liberei concurenţe aşa cum este consacrat în art.135 din Constituţie, constă în
aptitudinea fiecărei întreprinderi de a alege şi utiliza mijloacele pe care le consideră optime pentru
menţinerea şi sporirea clientelei.

4. 4
Principiul eticii concurenţiale stabileşte anumite limite în ceea ce priveşte exercitarea liberei
concurenţe: actele de concurenţă trebuie realizate cu respectarea normelor de morală, a bunei-credinţe şi a
ordinii publice
Principiul proporţionalităţii, consacrat expres în art 2 din Legea 21/1996 privind concurenţa,
constă în aceea că normele de dreptul concurenţei devin incidente numai în măsura în care aceasta este
necesar pentru asigurarea unei concurenţe normale iar pe de altă parte că sancţiunile aplicate sunt
individualizate, ca natură şi cuantum, funcţie de o serie de elemente caracteristice ale participantului la
actul sau faptul sancţionabil-gradul de implicare , puterea economică, consecinţele produse, etc.
-proportionalitatea - conform careia trebuie respectat un raport corect intre gravitatea sau
consecintele faptei constatate, circumstantele savarsirii acesteia si masura sanctionatorie aplicata- Legea
296/2004
Principiul eficacităţii deşi nu este consacrat expres , poate fi desprins pe cale de interpretare din
mai multe dispoziţii legale din materia concurenţei şi ar consta în aceea că interpretarea şi aplicarea
normelor de dreptul concurenţei sunt subordonate exclusiv obiectivelor economice ale acestuia,
caracterului său de drept economic.
Legătura dreptului concurenţei cu alte ramuri de drept
Dreptul concurenţei comerciale este o ramură de drept autonomă dar care nenumărate legături cu
alte ramuri de drept.
a)Relaţiile cu dreptului concurenţei cu dreptul comercial
Dreptul concurenţei comerciale s-a desprins din dreptul comercial. Mai mult de atât , chiar şi în
prezent există specialişti care consideră concurenţa comercială numai ca o instituţie a dreptului comercial,
negându-i autonomia şi tratând exercitarea loială acesteia numai ca o obligaţie profesională a
comercianţilor.
Fără îndoială, între cele două ramuri de drept există nenumărate puncte comune deoarece, pe de o
parte, subiecte ale dreptului concurenţei sunt, în principal, comercianţii iar pe de altă parte unul din
scopurile acestei ramuri de drept este de a impune respectarea unei deontologii profesionale acestora dar
aceasta nu înlătură distinctivitatea celor două ramuri de drept:
a) Sub aspectul domeniului de aplicare dreptul concurenţei nu reglementează faptele de comerţ ci
alte categorii de fapte distincte, care scapă de sub egida dreptului comercial( denigrarea unui rival, abuzul
de poziţia dominantă, etc) pe care nu numai că nu le favorizează, dar le incriminează
b) Din punct de vedere al finalităţii normelor, dreptul concurenţei vizează deontologia profesională
(comportamentul subiectelor aflate în raporturi de concurenţă) pe când dreptul comercial vizează statutul
juridic al comercianţilor.
b) Relaţiile dreptului concurenţei comerciale cu dreptul consumatorilor.
Ca şi dreptul concurenţei, dreptul consumatorilor este o ramură nouă de drept care s-a desprins din
dreptul comercial.
Interferenţa între cele două ramuri de drept rezultă din însăşi actele normativ de bază în materia
concurenţei- Legea 21/1996- care în art.1 prevede că:”prezenta lege are drept scop protectia, mentinerea
si stimularea concurentei si a unui mediu concurential normal, in vederea promovarii intereselor
consumatorilor” şi Legea 11/1991 care în art.1 din legea 11/1991 arată ”comerciantii sunt obligati sa isi
exercite activitatea cu buna-credinta, potrivit uzantelor cinstite, cu respectarea intereselor consumatorilor
si a cerintelor concurentei loiale.”
De asemenea, actele normative de bază în materia protecţiei consumatorilor, cum sunt, Legea nr.
12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite, republicată 1991 şi
modificată, OG nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, republicată a doua oară în 2007 şi
modificată, Legea 296 /2004 privind Codul consumului, modificată, iar mai recent Legea nr. 363/2007
privind combaterea practicilor incorecte ale comercianţilor şi armonizarea reglementărilor cu legislaţia
europeană privind protecţia consumatorilor cuprind dispoziţii care se interferează cu cele din legislaţia
concurenţei.
Practic, scopul final al celor două ramuri de drept este acela de a proteja interesele consumatorilor
c) Relaţiile cu dreptul civil se evidenţiază mai ales în materia răspunderii delictuale , a nulităţii şi a
prescripţiei extinctive.

5. 5
d) Legăturile cu dreptul proprietăţii intelectuale se reflectă la nivelul ambelor componente ale
dreptului concurenţei, acesta conţinând reglementări care vin să completeze protecţia acordată prin legi
speciale drepturilor de proprietate intelectuală.
e) Raporturile cu dreptul administrativ se reflectă în special , în faptul că autoritatea publică care
asigură aplicarea regulilor de concurenţă –Consiliul Concurenţei-este un organ administrativ iar
răspunderea care se antrenează în sarcina celor care încalcă aceste reguli este de natură contravenţională.
f) Legăturile cu dreptul penal sunt redate de consacrarea în cele două legi sus amintite a unor
infracţiuni speciale precum şi prin utilizarea unor instituţii de drept penal şi , implicit, procesual penal.
f) Raporturile cu dreptul procesual civil sunt evidente, normele speciale de procedură care sunt
conţinute de legile în materia concurenţei fiind completate cu normele de procedură civilă.
În concluzie, deşi dreptul concurenţei comerciale este o ramură de drept compozit care preia
multe instituţii din alte ramuri de drept nu trebuie uitat elementul esenţial care îi conferă particularitate şi
îl transformă într-o ramură de drept distinctă: adaptraea economică şi juridică a acestora la scopul său
final: menţinerea nedistorsionată, nerestricţionată competiţiei economice, a concurenţei pe o piaţă şi
potejarea participanţilor la această competiţie împotriva unor mijloace neoneste utilizate de alţi
concurenţi.
Izvoarele dreptului concurenţei comerciale
Acestea se împart în două categorii: izvoare interne şi izvoare internaţionale.
a)Izvoarele interne.
Primele norme pe care se putea fundamenta răspunderea în materia dreptului concurenţei, până la
adoptarea legilor speciale, au fost art.998-999 Cod civil, care reglementează răspunderea
extracontractuală.
Legea din 17.03.1884 reglementează comerţul ambulatoriu şi are prevederi de ocrotire a
consumatorilor împotriva faptelor pe care comercianţii le-ar putea săvârşi cu ocazia lichidării stocurilor.
Legea privind reprimarea concurenţei neloiale L 151/1932 în vigoare până în 1973 di punct de
vedere formal, abrogată prin Decretul din 1973- a fost principalul izvor de drept până în perioada
comunismului .
La momentul actual, Constituţia României conţine prevederi pe temeiul cărora s-a creat dreptului
concurenţei comerciale. Astfel, este consacrat la nivel constituţional principiul liberei concurenţe şi
iniţiative : economia Romaniei este o „economie de piata, bazata pe libera initiativa si concurenta” iar
statul trebuie sa asigure libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil
pentru valorificarea tuturor factorilor de productie;
Principalele acte normative în materia concurenţei sunt:
Legea 11/1991 privind concurenţa neloială are drept scop să impună participanţilor la competiţia
economică o conduită onestă.
Legea 21/1996 privind concurenţa urmăreşte să asigure existenţa concurenţei libere, neperturbată,
nerestricţionată, nedistorsionată pe piaţă prin interzicerea unor practici monopoliste care ar avea ca
finalitate diminuarea concurenţe.
Legea 31/1996 privind monopolul de stat care consacră dreptul statului de a stabili regimul de
acces al agentilor economici la activitatile economice considerate monopol de stat si conditiile de
exercitare a acestora.
Legea 143/1999 privind ajutorul de stat reglementează regimul juridic al acestuia in vederea
crearii si mentinerii unui mediu concurential normal.
Enumerarea de mai sus nu este una limitativă ci enunţiativă, în afara acestora existând numeroase
alte acte normative care conţin reglementări în materia concurenţei comerciale.
b) Izvoare internaţionale
Acestea izvoare sunt constituite din acordurile bi sau multilaterale pe care ţara noastră le-a
încheiat sau la care a aderat ori le-a ratificat, şi care astfel devin parte componentă a dreptului intern, cu
toate consecinţele care decurg din această calitate.
Reprezentative în acest sens sunt, fără ca enumerarea să fie limitativă:
Convenţia Uniunii de la Paris pentru protejarea proprietăţii intelectuale cuprinde dispoziţii referitoare la
concurenţa neloială.
- Acordul General pentru Tarife şi Comerţ (GATT) reglementează dumping-ul şi subvenţiile la export

6. 6
-Acordul European de asociere între România, pe de o parte, comunităţile europene şi statele membre
ale acestora, pe de altă parte care stabileşte şi în materia concurenţei comerciale reguli aplicabile
relaţiilor economice dintre ţara noastră şi statele membre ale Uniunii Europene
CAP II INSTITUŢII FUNDAMENTALE ALE DREPTULUI CONCURENŢEI
Dreptul concurenţei este fundamentat pe trei repere de bază- concurenţa, piaţa relevantă şi
întreprinderea. Acestea concepte sunt abordate la nivelul doctrinei atât din perspectivă economică cât şi
juridică ceea ce impune, înaintea oricărui alt demers, o explicitare a lor prin prisma dreptului concurenţei.
1. CONCURENŢA COMERCIALĂ
Definiţia concurenţei comerciale
Concurenţa ca formă a liberei iniţiative se manifestă în cele mai diverse domenii : social,
economic, politic. Dintre toate acestea demersul nostru se limitează doar la a aborda concurenţa din
perspectiva economico-juridică .
Concurenţa comercială nu are o definiţie unanim acceptată ea având semnificaţie în funcţie de
context. În absenţa unei consacrări legale a termenului suntem nevoiţi să apelăm la punctele de vedere,
deseori diferite, exprimate în literatura de specialitate- economică şi juridică.
Din punct de vedere economic se spune că există concurenţă dacă consumatorul poate alege între
mai multe alternative şi poate astfel să aleagă alternativa cea mai convenabilă preferinţelor sale.
Din perspectiva juridică concurenţa este definită ca fiind confruntarea dintre agenţii economici cu
activităţi identice sau similare, exercitată în domeniile deschise pieţei, pentru câştigarea şi conservarea
clientelei, în scopul rentabilizării propriei întreprinderi.
Elementele de bază ale conceptului de concurenţă sunt :
- confruntarea pe piaţă între persoane fizice sau juridice care exercită activităţi lucrative mai mult sau mai
puţin analoage,
- operează numai în sectoare ale pieţei care sunt accesibile, cu excluderea domeniilor sustrase competiţiei
, fie prin lege fie prin contract;
- scopul acestei competiţii este sporirea rentabilităţii întreprinderii.
Felurile/Tipologiile concurenţei comerciale
Deşi concurenţa constituie un instrument esenţial de politică economică pentru realizarea unei
economie de piaţă bată pe cerere şi ofertă, totuşi există domenii în care fie prin lege, fie prin voinţa
părţilor concurenţa este interzisă sau restricţionată.
În domeniile care sunt deschise concurenţei comerciale, formele sub care se poate prezenta
confruntarea dintre subiectele raportului juridic de concurenţă sunt:
a) Concurenţa pură şi perfectă este un model teoretic, abstract, ideal care priveşte confruntarea ca
un scop în sine. Ea se prezintă o serie de trăsături care o situează la polul opus monopolului şi
monopsonului :
-atomicitatea pieţei - presupune existenţa unui număr mare de vânzători şi cumpărători de talie mijlocie
ai unui bun, care acţionează în mod independent şi care prin acţiunile lor nu pot influenţa în mod
semnificativ piaţa;
-omogenitatea produsului – constă în aceea că produsele de acelaşi tip pe care întreprinderile le
comercializează pe piaţa respectivă sunt similare din punct de vedere calitativ , ceea ce permite
consumatorilor să prefere produsul care poate fi obţinut la preţul cel mai mic.

7. 7
-transparenţa se realizează dacă pe piaţă se constată un flux informaţional exhaustiv astfel încât
consumatorul are acces imediat, direct şi complet la orice date semnificative ce privesc preţul şi calitatea
unui produs.
-absenţa oricăror bariere la accesul pe piaţă al întreprinderilor;
-mobilitatea factorilor de producţie- constă în posibilitatea agenţilor economici şi a capitalului pe care îl
deţin de a se conforma evoluţiei pieţei când aceasta devine nerentabilă schimbându-şi profilul.
- neintervenţia statului echivalează cu libertatea concurenţei, care încetează să mai fie perfectă de îndată
ce prin măsuri administrative i se aduc restrângeri.
Acest model teoretic al competiţie dintre agenţii economici este apreciat deoarece în acest sistem
economia funcţionează cu eficienţa cea mai înalt posibilă dar şi criticat întrucât nu corespunde realităţii.
În ultimul timp între modelul teoretic al concurenţei perfecte şi realitate s-a produs un hiat ce se
accentuează, datorat în principal fenomenului concentrării întreprinderilor care a dus la dispariţia
atomicităţii şi datorită sporirii intervenţiei statului în economie.
b) concurenţa imperfectă- eficientă sau practicabilă (workable competition)- care consideră
confruntarea dintre agenţii economici nu un scop în sine ci un simplu mijloc pentru atingerea altor
obiective-progresul tehnic, stabilitatea forţei de muncă , etc. Pentru a exista o concurenţă eficientă pe
piaţă este necesară întrunirea următoarelor condiţii:
-piaţa trebuie să fie deschisă, adică întreprinderile să poată pătrunde liber, fără restricţii pe piaţă;
este tolerat oligopolul( număr restrâns de vânzători) şi oligopsonul( număr restrâns de cumpărători) dar nu
şi monopolul( un singur vânzător) şi monopsul (un singur cumpărător).
- este necesar ca fiecare dintre întreprinderile aflate în competiţie să acţioneze în mod liber, să îşi
poate stabili propria politică în relaţiile cu ceilalţi concurenţi şi consumatorii.
- consumatorii să se bucure de un grad mare de libertate în alegerea furnizorului şi a mărfi dorite.
Concurenţa eficientă este un model flexibil, empiric adaptabil la situaţia concretă de pe fiecare
piaţă, ceea ce a determinat adoptarea lui ca prototip de către Uniunea Europeană în Tratatul de la Roma .
2. PIAŢA RELEVANTĂ
Unul din reperele fundamentale ale concurenţei este piaţa deoarece nu se poate vorbi de
concurenţă decât raportat la o anumită piaţă . Concurenţa nu poate exista nu se poate manifesta decât pe
o piaţă relevantă, noţiune necunoscută în alte ramuri de drept.
În esenţă o piaţă exprimă o totalitate de tranzacţii.
Din punct de vedere substanţial, intrinsec, piaţa este locul unde se întâlneşte cererea cu oferta de
mărfuri, servicii şi lucrări, stabilind circuitul dintre producţie şi consum
După modalitatea de implementare piaţa este spaţiul pus la dispoziţie de administraţia publică în
mod periodic sau în permanenţă în vederea reunirii producătorilor şi consumatorilor pentru procurarea de
bunuri pe care aceştia le ridică de îndată.
În sensul cel mai larg piaţa reprezintă un sistem de relaţii prin care vânzătorii şi cumpărătorii intră
în contact pentru a schimba bunuri şi servicii, actele specifice pieţei fiind cele de vânzare-cumpărare.
În esenţă piaţa reprezintă ansamblul deciziilor adoptate de către cumpărători privind ce şi cât să
consume, de către producători şi prestatori privind ce şi cât să producă, de către posesorii de capital cât şi
unde să investească şi de purtătorii forţei de muncă în ce ramură sau domeniu şi pentru cine să
muncească, decizii ce sunt armonizate prin mecanismul preţurilor
Pieţe pot fi clasificate după mai multe criterii:
-spaţial :există pieţe locale, naţionale, regionale, mondială.
-temporal: pieţele pot fi organizate ca activităţi cu caracter permanent sau determinată sau chiar efemeră-
târguri.
-structural: pieţe globale- cu pluralitate de mărfuri oferite consumatorilor iar pe de altă parte pieţele
sectoriale sau pieţe relevante- specializate în anumite produse şi servicii. Concurenţa se exercită în mod
normal în ambianţa unei pieţe relevante.
-sferei de cuprindere: pieţe cu regim general şi pieţe cu regim special: : piaţa bancară, bursieră, zone
libere, etc.

8. 8
Competiţia ,concurenţa există numai între agenţii economici care practică activităţi profesionale
îndeajuns de asemănătoare deci care activează pe aceeaşi piaţă- piaţa relevantă.
Piata relevanta reprezinta piata pe care se desfasoara concurenta si este utilizata pentru
identificarea produselor si a agentilor economici ce se afla in concurenta directa in afaceri.
Piaţa relevantă este locul unde se confruntă cererea şi oferta unor produse sau servicii , care sunt
socotite de cumpărători ca substituibile între ele, dar nu şi substituibile cu alte bunuri şi servicii
O piaţă relevantă cuprinde un produs sau un grup de produse şi aria geografică pe care acestea se
produc şi / sau se comercializează. Piaţa relevantă are deci 2 componente: piaţa produsului şi piaţa
geografică.
a) Piata relevanta a produsului ( sau planul sectorial) cuprinde toate produsele care sunt
considerate de cumparatori ca interschimbabile sau substituibile, datorita caracteristicilor, pretului si
utilizarii acestora. Aceste produse trebuie sa fie suficient de asemanatoare, astfel incat consumatorii sau
beneficiarii sa le ia in considerare atunci cand iau deciziile de cumparare.
Identificarea pietei relevante a produsului presupune efectuarea unei analize care sa stabileasca
produsele care fac parte din piata respectiva, luand in considerare factori determinanti, cum ar fi
substituibilitatea, preturile, elasticitatea cererii pentru produs in functie de preturile altor produse etc.
Doua produse nu trebuie sa fie identice din punct de vedere al caracteristicilor fizice si
functionale, al calitatii sau pretului, pentru a fi considerate ca substituibile sau interschimbabile din
punctul de vedere al cumparatorilor. Determinant este faptul ca produsele sa aiba un grad suficient de
substituibilitate in a satisface necesitatile si dorintele cumparatorilor, in asa fel incat fiecare dintre aceste
produse sa constituie o alternativa economica reala pentru celelalte produse, consumatorul avand
posibilitatea de a alege atunci cand ia decizii de cumparare.
Acestui set de produse considerate substituibile de catre cumparatori si care formeaza piata
produsului din punctul de vedere al cererii, i se adauga produsele care in mod curent nu sunt substituibile
din punctul de vedere al cererii, ci din punctul de vedere al ofertei. Este cazul produselor pe care unii
producatori pot sa le realizeze usor si acceptabil din punct de vedere economic, prin marirea capacitatilor
lor de productie sau prin reconvertirea unor capacitati de productie, aceste produse putand deveni, intr-o
perioada de timp rezonabila, inlocuitoare pentru produsele incluse deja in piata relevanta a produsului.
În mod normal , produsele care au aceeaşi structură fizică sunt interschimbabile ( unt-margarină,
mobilier lemn-placaj, dar şi recipientele din sticlă-metal).
Analiza tehnică a caracteristicilor produselor supuse analizei este insuficientă spre a determina
conturul pieţei relevante, deoarece o asemenea abordare nu ne relevă reacţia consumatorilor sau a
solicitanţilor faţă de similitudinile sau diferenţe existente între bunuri.
Se poate ca două produse deşi a priori diferite în materialitatea lor, pot fi totuşi socotite de
consumatori ca interschimbabile, încadrându-se în aceeaşi piaţă relevantă( filmul televizat şi filmul
proiectat) dar se poate şi ca două produse de natură similară să fie inapte de a satisface aceeaşi nevoie a
consumatorilor (parfumuri scumpe –parfumuri ieftine, publicitatea prin TV faţă de alte forme de
publicitate prin mass-media).
Aceste principii se aplica si pentru definirea pietei relevante in cazul serviciilor, dar pentru a
simplifica terminologia, vom folosi în continuare notiunea de piata relevanta a produsului.
b) Piata geografica relevanta cuprinde zona in care sunt localizati agentii economici implicati in
livrarea produselor incluse in piata produsului, zona in care conditiile de concurenta sunt suficient de
omogene si care poate fi diferentiata in arii geografice vecine datorita, in special, unor conditii de
concurenta substantial diferite. In mod similar, notiunea de piata geografica se refera si la servicii.
Factorii care trebuie luati in considerare la definirea pietei geografice relevante includ tipul si
caracteristicile produselor implicate, existenta unor bariere la intrare, preferintele consumatorilor,
diferentele dintre cotele de piata ale agentilor economici in zone geografice invecinate, diferentele
substantiale dintre preturile produselor la furnizori, precum si ponderea cheltuielilor de transport in
costurile totale.
In functie de factorii luati in considerare se defineste aria geografica in care sunt localizati
producatorii concurenti. Aceasta poate include si producatorii necunoscuti de cumparatori, dar care pot,
usor si acceptabil din punct de vedere economic, sa-si aduca produsele din alte zone.
Pentru a fi considerate pe aceeasi piata geografica relevanta, nu este necesar ca produsele sa fie
fabricate in aceeasi localitate sau in localitati apropiate. Important este ca toate aceste produse sa fie

9. 9
accesibile acelorasi cumparatori, astfel incat fiecare dintre ele sa fie o alternativa economica reala pentru
celelalte.
Pentru unele produse sau servicii, piata geografica relevanta poate fi o parte intr-o localitate, o
localitate, un judet, o regiune sau o zona din Romania, pentru altele, intreaga tara.
Progresele in domeniul transporturilor si comunicatiilor si tendintele de eliminare a barierelor si
de liberalizare a comertului international pot modifica, in timp, limitele pietelor geografice relevante,
depasind granitele unei tari.
3. ÎNTREPRINDEREA
Noţiunea de întreprindere sau agent economic este utilizată şi în alte ramuri de drept dar în
domeniul dreptului concurenţei prezintă o configuraţie specială.
În legislaţia română incidentă în materia concurenţei denominaţiunea utilizată pentru a desemna
entitatea care exercită o activitate economică şi care este dotată cu o autonomie de decizie suficientă
pentru a-şi determina comportamentul pe piaţă, fie că această entitate este o persoană fizică sau o
persoană juridică, de drept privat sau de drept public, ori un ansamblu de mijloace materiale şi umane fără
personalitate juridică este atât cea de întreprindere cât şi cea de agent economic spre deosebire d de
dreptul comunitar unde este utilizat doar termenul de întreprindere.
Astfel, Legea 21/1996 privind concurenţa foloseşte termenul de agent economic indicându-se că
respectivul actului normativ se aplica actelor si faptelor care au sau pot avea ca efect restringerea,
impiedicarea sau denaturarea concurentei savirsite de agentii economici sau asociatii de agenti economici
- persoane fizice sau juridice - de cetatenie, respectiv de nationalitate romana sau straina, denumiti agenti
economici;.
Pe de altă parte Legea 143/1999 privind ajutorul de stat utilizează termenul de întreprindere pe
care o defineşte în art.7 ca fiind orice persoana fizica sau juridica, indiferent de forma de organizare, care
desfasoara activitati in scop lucrativ, total sau partial
În materia protecţie consumatorului , despre care precizam că este într-o strânsă legătură cu Codul
Consumului se apelează la termenul de agent economic desemnat ca fiind persoana fizica sau juridica,
autorizata, care in cadrul activitatii sale profesionale fabrica, importa, depoziteaza, transporta sau
comercializeaza produse ori parti din acestea sau presteaza servicii;
Observăm că cei doi termeni sunt sinonimi şi corespund noţiunii de întreprindere din dreptul
comunitar. În legătură cu definiţia prezentată se impun câteva observaţii în legătura cu sfera celor care pot
fi calificaţi ca „agenţi economici”, „ întreprinderi” şi implicit pot fi subiect de dreptul concurenţei :
-persoanele fizice : comercianţi acţionând în mod independent sau în cadrul asociaţiilor familiale,
liber profesionişti( avocaţi, medici, comisionari vamali, etc) mijlocitorii în afaceri aşa cum sunt ei
desemnaţi în accepţiunea dreptului comercial, iar în anumite condiţii şi agenţii comerciali permanenţi
-persoane juridice: societăţi comerciale, în anumite condiţii filialele societăţilor comerciale regiile
autonome societăţile cooperative grupurile de interes economic asociaţiile şi fundaţiile,
sindicateleorganele administraţiei publice când acestea, prin deciziile emise sau prin reglementarile
adoptate, intervin in operatiuni de piata, influenţînd direct sau indirect concurenta;
-entităţile fără personalitate juridică, cu singura condiţie a exercitării unei activităţi economice şi a
unei autonomii decizionale şi financiare: sucursalele, agenţiile, reprezentanţele societăţilor comerciale ,
asociaţiile în participaţiune, etc.
4. FELURILE CONCURENŢEI COMERCIALE
Am discutat până acum de domeniile închise concurenţei fie prin dispoziţii legale fie prin acordul
de voinţă al părţilor. În domeniul deschis concurenţei- care reprezintă cea mai însemnată arie a pieţei
concurenţa se poate manifesta sub mai multe forme:
-concurenţa pură şi perfectă- model teoretic care consideră concurenţa comercială un scop în sine -
diametral opusă monopolului- unicitatea vânzătorului într-un sector determinat- şi de monopson -
unicitatea cumpărătorului.
-concurenţa eficientă- care consideră rivalitatea dintre agenţii economici un simplu mijloc şi nu un
scop în sine.

10. 10
CONCURENŢA PURĂ ŞI PERFECTĂ
Se caracterizează prin :
-atomicitatea pieţei care presupune existenţa unu numar suficient de mare de vânzători şi cumpărători, de
talie medie, care acţionează în mod independent. Ei nu cumulează o fracţiune notabilă a pieţei astfel încât
prin operaţiunile pe care le încheie nu influenţează preţul produsului.
-omogenitatea calitativă a produselor pe care agenţii economici le comercializează pe piaţa respectivă. Ca
atare consumatorii preferă, în condiţii calitative egale, produsul care poate fi obţinut la preţul cel mai mic.
-transparenţa se realizează dacă pe piaţă se constată un flux informaţional exhaustiv astfel încât
consumatorul are acces imediat, direct şi complet la orice date semnificative ce privesc preţul şi calitatea
unui produs.
-pluralitatea de opţiuni- consumatorii beneficiază de opţiuni nelimitate de alegere între mărfurile oferite
spre vânzare.
-mobilitatea factorilor de producţie- constă în posibilitatea agenţilor economici şi a capitalului pe care îl
deţin de a se conforma cu promptitudine, din proprie iniţiativă, evoluţiei conjuncturale a pieţei.. dacă o
piaţă devine nerentabilă datorită creşterii excesive a numărului de competitori cei lezaţi îşi pot schimba
profilul, îndreptându-se spre un domeniu deficitar , unde se întrevăd debuşee de desfacere încă
neacoperite.
- neintervenţia statului echivalează cu libertatea concurenţei, care încetează să mai fie perfectă de îndată
ce prin măsuri administrative i se aduc restrângeri.
FORMAREA PREŢURILOR ÎN CONDIŢIILE CONCURENŢEI PERFECTE
Preţul -adică cheltuielile necesare pentru obţinere unui produs- se formează pe această piaţă pe
baza acţiunii legii valorii şi a corelaţiei dintre cere şi ofertă.
Cererea unu produs este o variabilă care scade pe măsură ce preţul acestuia sporeşte. Oferta reprezintă o
variabilă care creşte direct proporţional cu mărirea preţului produsului. Preţul se fixează la nivelul de
echilibru dintre cerere şi ofertă, adică de îndată ce cantităţile oferite pe piaţă ale unui produs sunt egale cu
cele de consumatori.
EVALUAREA CONCURENŢEI PERFECTE
Acest model teoretic al competiţie dintre agenţii economici , concordant cu economia liberală
incipientă, se bucură de aprecieri pozitive- că în acest sistem economia funcţionează cu eficienţa cea mai
înalt posibilă- dar şi de critici serioase- nu corespunde realităţii.
În ultimul timp între modelul teoretic al concurenţei perfecte şi realitate s-a produs un hiat tot mai
accentuat, datorat în principal fenomenului natural al concentrării întreprinderilor care a dus la dispariţia
atomicităţii şi datorită intervenţiei statului în economie atât în relaţiile interne cât şi în cele de import şi
export.
COMPONENTELE CONCURENŢEI EFICIENTE
Se mai numeşte şi concurenţă practicabilă sau suficientă şi se caracterizează prin 3 factori
distinctivi:
-piaţa trebuie să fie deschisă, adică agenţii economici să se bucure de liberul acces pe piaţă. Aprecierea
depinde de concurenţa potenţielă şi nu de cea actuală. Aşadar concurenţa eficientă tolerează oligopolul(
număr restrâns de vânzători) şi oligopsonul( număr restrâns de cumpărători) dar nu se conciliază cu
monopolul şi monopsul.
- este necesar ca agenţii economici să se bucure de libertate de acţiune pe piaţă- adică fiecare dintre
întreprinderile aflate în competiţie îşi poate stabili propia politică în relaţiile cu ceilalţi concurenţi şi
consumatorii.
- consumatorii să se bucure de un grad mare de libertate în alegerea furnizorului şi a mărfi dorite.
Se observă că concurenţa eficientă este un model flexibil, empiric adaptabil la situaţia concretă d
epe fiecare piaţă. În consecinţa el fost adoptat ca model de către CEE- UE –Piaţa Comună-în Tratatul de
la Roma din 1957.
CRITERII DE DEFINIRE A CONCURENŢEI EFICIENTE
Principiul general, pe deplin exact este acela că: felul şi intensitatea concurenţei pot să varieze în
funcţie de produsele şi serviciile în cauză, ca şi de structura economică a pieţelor sectoriale vizate.
S-a încercat şi elaborarea de criterii care să ateste existenţa unei concurenţe eficiente pe o piaţă
dată, delimitând-o de monopol şi monopson:

11. 11
-criterii de structură: dimensiunile pieţei şi gradul de desfacere ala cesteia, nr şi nivelul de
concentrarea al acestora ,
- comportamentul agenţilor economici în raporturile dintre ei ( onestictatea, bc, agresivitatea,
corectitudinea)
- rezultatele obţinute de competitori, adică profitul obţinut
Prin coroborarea criteriilor anterioare se obţine intensitatea competiţiei ca indiciu revelator al
concurenţei eficiente.
În România, până la încheierea privatizării, economia este dominată de RA şi SC cu
capital integral de stat care beneficiază de un cvasi-monopol în domenii specializate. Deşi
există atomicitate între agenţii economici privaţi, nu există concurenţă perfectă. În viitor se
speră că România se va adapta la modelul concurenţei eficiente
CAP. III RAPORTUL JURIDIC DE CONCURENŢĂ
Raportul juridic de concurenţă este o relaţie socială – patrimonială sau nepatrimonială- ivită în
sfera activitaţii industriale si de comercializare a produselor, de executie a lucrarilor, precum si de
efectuare a prestarilor de servicii.
Specific acestui raport este faptul că el prezintă două componente potrivit celor două sisteme care
alcătuiesc dreptul concurenţei : un raport juridic de autoritate, de subordonare juridică- corespunzător
normelor care reglementează relaţiile sociale născute în sfera protecţiei pieţei - practicile restrictive de
concurenţă şi un alt raport juridic de egalitate juridică - în legătură cu normele care reglementează
protecţia concurenţilor- concurenţa neloială.
În cadrul raport juridic de autoritate , autoritatea administrativă în domeniul concurenţei cu
prerogative de putere şi atribuţii de poliţie a pieţei veghează ca agenţii economici să respecte dispoziţiile
imperative care stabilesc conduita pe care aceştia trebui să o aibă pe piaţă, pentru a nu perturba
concurenţa iar în cazul constatării unor încălcări aplică sancţiuni.
Structura tripartită a oricărui raport juridic- subiecte, conţinut şi obiect.- se regăseşte şi în acest
caz.
Subiectele raportului juridic de concurenţă sunt calificate iar stabilirea lor se realizează în
raport de cele două componente anterior amintite. În cadrul raportului de autoritate părţi sunt, în
principal, statul şi agenţii economici- a căror accepţiune a fost stabilită anterior; uneori ca subiecte
subordonate pot apărea şi organele administratiei publice centrale sau locale, in masura in care acestea,
prin deciziile emise sau prin reglementarile adoptate, intervin in operatiuni de piata, influentand direct sau
indirect concurenta, cu exceptia situatiilor cand asemenea masuri sunt luate in aplicarea altor legi sau
pentru apărarea unui interes public major-potrivit art 2 al1, lit. b. În cadrul raportului de egalitate subiecte
sunt comercianţii, iar uneori, şi salariaţii acestora.
Determinarea conţinutului raportului juridic de concurenţă se realizează pornind de la
dualitatea ce caracterizează acest raport: pe de o parte există drepturi şi obligaţii izvorâte din necesitatea
protecţiei pieţei prin asigurarea unui mediu concurenţial normal iar pe de altă parte cele izvorâte din
imperativul protecţiei concurenţilor, adică cele referitoare la respectarea principiului bunei-credinţe, a
uzanţelor comerciale cinstite şi la componentele fondului de comerţ.
În prima categorie sunt cuprinse drepturile şi obligaţiile corelative ai căror titulari sunt agenţii
economici: liberul acces pe piaţă al acestora, stabilirea în mod autonom a preţurilor, alegerea partenerilor
contractuali, etc. precum şi drepturile şi obligaţiile atribuite autorităţilor administrative din domeniul
concurenţei cum ar fi: investigarea, anchetarea dispunerea de sancţiuni legale agenţilor economici care să
dispună sancţiunile legale. Respectarea drepturilor şi obligaţiilor din această categorie este asigurată prin
sancţionarea practicilor restrictive de concurenţă: înţelegerile între întreprinderi, abuzul de poziţie
dominantă, concentrările economice şi ajutoarele de stat.
În a doua categorie regăsim: drepturile şi obligaţii corelative privitoare la fondul de comerţ şi la
componentele acestora. Potrivit art.1 lit c) din Legea 11/1991 privind concurenţa neloială constituie fond
de comert ansamblul bunurilor mobile si imobile, corporale si necorporale (marci, firme, embleme,
brevete de inventii, vad comercial), utilizate de un comerciant in vederea desfasurarii activitatii sale. În
consecinţă includem în conţinutul raportului juridic de concurenţă. drepturile referitoare la atributele de

12. 12
individualizarea ale agentului economic- firma şi emblema-, drepturile asupra invenţiilor, drepturi asupra
desenelor şi modelelor industriale elementele de know-how sau ”savoir-fair”, drepturile de autor în
special cele referitoare programele de calculator, drepturile asupra mărcilor de comerţ, industriale de
servicii şi indicaţii geografice precum şi drepturile referitoare la clientelă. Încălcarea acestor drepturi se
constituie în acte sau fapte de concurenţă neloială sancţionate prin intermediul acţiunii în concurenţă
neloială dar numai în situaţia în care nu există acţiune conferită de dreptul proprietăţii intelectuale, care
asigură în principal protecţia acestor drepturi privative.
Obiectul raportul juridic de concurenţă constă în acţiunile sau abstenţiunile, într-un cuvânt , în
conduita pe care participanţii trebuie să o aibă în relaţiile concurenţiale. Ţinând seama de structura
bipartită a raportului juridic de concurenţă avem în vedere atât comportamentul ce vizează menţinerea
mediului concurenţial normal pe piaţă dar şi pe cele ce se referă la comportamentul concurenţilor unii faţă
de alţii care trebuie să fie un comportament loial, adică să se încadreze în cele două coordonate
fundamentale rezultând din art. 1 al Legii nr. 11/1991: bună-credinţa şi uzanţele cinstite.
Există situaţii în care unele din aceste comportamente pot constitui, în acelaşi timp, atât abateri
de la normele care reglementează libertatea concurenţei, cât şi de la cele care marchează onestitatea ei. În
această situaţie, căile procedurale prin care se vor stabili fiecare tip de act ilicit vor fi diferite iar
sancţiunile se vor putea cumula. De exemplul, boicotul care este prevăzut şi ca înţelegere interzisă de
Legea 21/96 privind concurenţa şi constituie totodată şi un act de concurenţă neloială. În consecinţă,
sancţionarea lui se face atât de Consiliul Concurenţei, cu respectarea procedurii reglementate de Legea
21/1996 privind concurenţa cât şi de instanţa de drept comun, pe cale unei acţiuni în daune întemeiată pe
răspunderea pentru concurenţă neloială formulată de agentul economic-victima, potrivit Legii 11/1991
privind concurenţa neloială.
CAP. III. AUTORITATEA DE CONCURENŢĂ
CONSILIUL CONCURENŢEI
Consiliul Concurenţei este autoritatea naţională administrativă în domeniul concurenţei care
urmăreşte respectarea legislaţiei în domeniul concurenţei, lato sensu, iar în caz de încălcare va aplica
sancţiunile prevăzute de lege exercitând astfel forţa coercitivă a statului .
Astfel, potrivit art 3 din Legea 21/1996 privind concurenţa, administrarea acestui act normativ si
punerea în aplicare sunt incredintate Consiliului Concurentei, ca autoritate administrativa autonoma,
beneficiind de personalitate juridică, investita in acest scop, in conditiile, modalitatile si limitele stabilite
prin dispozitiile legii respective
Spre atingerea acestei finalităţi Consiliul concurenţei şi-a format la nivel local şi central o
structură proprie în conformitate cu prevederile Regulamentul de organizare , funcţionare şi procedură al
Consiliului Concurenţei
Consiliul Concurentei urmareste, protectia si stimularea concurentei, pentru asigurarea unui mediu
concurential normal si promovarea intereselor consumatorilor, având atributiile prevazute de Legea
concurentei nr. 21/1996 si de Legea nr. 143/1999 privind ajutorul de stat.
Consiliul Concurentei isi desfasoara activitatea, delibereaza si ia decizii in plen si in comisii cu
majoritatea voturilor membrilor.
Organele de conducere si decizie ale Consiliului Concurentei sunt: plenul, comisiile si
presedintele iar functiile de executie sunt: inspector de concurenta, consilier juridic, referent.
Plenul Consiliului Concurentei este un organ colegial si este format din 7 membri, numiţi de de
catre Presedintele Romaniei, la propunerea Guvernului şi al căror mandat este de 5 ani, acestia putand fi
reinvestiti cel mult inca o data
Presedintele Consiliului Concurentei angajeaza patrimonial, prin semnatura sa, Consiliul
Concurentei ca persoana juridica si il reprezinta ca institutie publica in fata persoanelor fizice si juridice, a
autoritatilor legislative, judiciare si administrative, precum si a altor institutii romanesti si straine, a
organismelor si organizatiilor internationale. Presedintele Consiliului Concurentei ordona efectuarea de
investigatii si desemneaza raportorul pentru fiecare investigatie.
Fiecare comisie este formata din 2 consilieri de concurenta in componenta stabilita de
presedintele Consiliului Concurentei, pentru fiecare caz in parte, si este condusa de catre un
vicepresedinte al Consiliului Concurentei.

13. 13
Consiliul Concurentei isi desfasoara activitatea prin urmatoarele structuri cu caracter functional si
operational: directii, servicii, compartimente si module
Funcţionare
Consiliul concurenţei îşi desfăşoară activitatea , deliberează şi ia decizii în plen şi în comisii cu
majoritatea voturilor.
Presedintele Consiliului Concurenţei ordonă efectuarea de investigaţii şi desemnează raportorul
pentru fiecare investigaţie.
Fiecare comisie este formată din doi consilieri de concurenţă în componenţa stabilită de
preşedintele consiliului concurenţei pentru fiecare caz în parte .
In aplicarea prezentei legi, Consiliul Concurentei examineaza in plen:
a) rapoartele de investigatie, cu eventualele obiectii formulate la acestea, si decide asupra
masurilor de luat;
b) autorizarea concentrarilor economice;
c) sesizarea instantelor judecatoresti in aplicarea prevederilor art. 7;
d) punctele de vedere, recomandarile si avizele de formulat in aplicarea dispozitiilor prezentei
legi;
e) categoriile de intelegeri, decizii luate de asociatiile de agenti economici si practici concertate
propuse pentru exceptare;
f) proiectele de reglementari propuse spre adoptare;
g) raportul anual asupra situatiei concurentei;
h) analiza incalcarilor prevederilor art. 9.
In formatiunile deliberative fiecare membru dispune de un vot; in caz de partaj egal al
voturilor, solutia votata de presedinte prevaleaza.
Deciziile adoptate de Consiliul Concurentei in plen conform prevederilor alin. (4) se semneaza
de catre presedinte, in numele Consiliului Concurentei; ele vor putea fi atacate in termen de 30 de zile de
la publicare sau, dupa caz, de la comunicare, in procedura de contencios administrativ la Curtea de Apel
Bucuresti; sentinta va fi pronuntata fara drept de apel, impotriva ei putand fi declarat recurs la Inalta
Curte de Casatie si Justitie.
Angajarea CC
Presedintele Consiliului Concurentei angajeaza patrimonial, prin semnatura sa, Consiliul
Concurentei ca persoana juridica si-l reprezinta ca institutie publica in fata persoanelor fizice si juridice, a
autoritatilor legislative judiciare si administrative, precum si a altor institutii romanesti, straine si
internationale. El exercita prerogative disciplinare asupra intregului personal al Consiliului Concurentei.
Ordinele si deciziile Consiliului Concurentei, prin care se dispun masuri si se aplica sanctiuni,
se semneaza de catre presedinte, iar reglementarile adoptate de Consiliul Concurentei sint puse in
aplicare, suspendate ori abrogate prin ordin al presedintelui.
In caz de absenta ori de indisponibilitate a presedintelui, reprezentarea legala a Consiliului
Concurentei revine unuia dintre vicepresedinti, desemnat de presedinte pentru durata absentei sau a
indisponibilitatii.
Presedintele Consiliului Concurentei poate delega puteri de reprezentare oricaruia dintre
vicepresedinti, consilierii de concurenta, inspectorii de concurenta sau altor persoane, mandatul trebuind
sa mentioneze expres puterile delegate si durata exercitarii lor.
In vederea exercitarii atributiilor sale, Consiliul Concurentei isi elaboreaza si isi adopta
regulamentul de organizare, functionare si procedura si isi constituie aparatul propriu, la nivel central si
local.
Nomenclatorul de functii al aparatului propriu, cuprinzand inspectori de concurenta si alte
categorii de personal, conditiile de incadrare pe functii, de promovare in grad si de stimulare, precum si
atributiile fiecarei functii se stabilesc prin regulament adoptat de Consiliul Concurentei, cu respectarea
reglementarilor privind functia publica si functionarii publici si a reglementarilor privind salarizarea
personalului contractual din sectorul bugetar.
Functia publica de specialitate pentru Consiliul Concurentei este cea de inspector de
concurenta.

14. 14
Functia de presedinte al Consiliului Concurentei este asimilata celei de ministru, cea de
vicepresedinte celei de secretar de stat, iar cea de consilier de concurenta celei de subsecretar de stat.
In organizarea Consiliului Concurentei functioneaza un secretariat general, condus de un
secretar general, desemnat de catre Consiliul Concurentei. Atributiile secretarului general se stabilesc prin
regulament de organizare, functionare si procedura adoptat de Consiliul Concurentei.
Consiliul Concurentei isi intocmeste proiectul de buget propriu, care se prevede distinct in
bugetul de stat.
Pentru functionarea Consiliului Concurentei si a aparatului sau teritorial, Guvernul si, dupa caz,
organele administratiei publice locale vor atribui Consiliului Concurentei in administrare imobilele
necesare, respectiv terenurile si dotarile din domeniul public de interes national sau, dupa caz, local, in
termen de 60 de zile de la inregistrarea cererii Consiliului Concurentei.
Sumele reprezentand tarife, taxe si amenzi sau alte sanctiuni aplicate de Consiliul Concurentei
se fac venit la bugetul de stat, in conditiile legii.
Atribuţiile CC
Consiliul Concurentei are urmatoarele atributii:
a) efectueaza, la initiativa sa sau in urma unei plangeri, sesizari sau notificari, investigatiile
privind aplicarea art. 5, 6, 13 si 16;
b) ia deciziile prevazute de prezenta lege pentru cazurile de incalcare a dispozitiilor art. 5, 6, 9,
13 si 16, constatate in urma investigatiilor efectuate de catre inspectorii de concurenta, in baza
prevederilor legii si abilitarii cu puteri de inspectie prin ordin al presedintelui; o copie a acestui ordin va fi
inmanata de inspectorii de concurenta abilitati agentului economic sau asociatiei de agenti economici
supusi investigatiei;
c) certifica, la cererea agentilor economici sau a asociatiilor de agenti economici si, atunci cand
considera necesar, in urma declansarii unei investigatii, pe baza dovezilor prezentate, ca nu exista temei
pentru interventia sa in baza art. 5 alin. (1) sau a art. 6;
d) ia decizii de acordare a dispenselor in cazurile de exceptari individuale de intelegeri, decizii
luate de asociatiile de agenti economici sau practici concertate, care se incadreaza in prevederile art. 5
alin. (2), precum si decizii in cazurile de concentrari economice;
d^1) ia decizii de retragere a beneficiului exceptarii de la prevederile art. 5 alin. (1), stabilit prin
regulament al Consiliului Concurentei pentru unele categorii de intelegeri, decizii luate de asociatiile de
agenti economici sau practici concertate, atunci cand constata ca acestea nu mai indeplinesc prevederile
art. 5 alin. (2);
e) asigura aplicarea efectiva a deciziilor proprii;
f) efectueaza, din proprie initiativa, investigatii utile pentru cunoasterea pietei;
g) sesizeaza Guvernul asupra existentei unei situatii de monopol sau a altor cazuri, asemenea
celor prevazute la art. 4 alin. (2) si (3), si propune acestuia adoptarea masurilor necesare pentru
remedierea disfunctionalitatilor constatate;
h) sesizeaza instantele judecatoresti asupra cazurilor in care acestea sunt competente;
i) urmareste aplicarea dispozitiilor legale si a altor acte normative incidente in domeniul de
reglementare al prezentei legi;
j) sesizeaza Guvernului cazurile de imixtiune a organelor administratiei publice centrale si
locale in aplicarea prezentei legi;
k) emite aviz conform pentru proiectele de acte normative care pot avea impact anticoncurential
si propune modificarea acelora care au un asemenea efect;
l) face recomandari Guvernului si organelor administratiei publice locale pentru adoptarea de
masuri care sa faciliteze dezvoltarea pietei si a concurentei;
m) propune Guvernului sau organelor administratiei publice locale luarea de masuri disciplinare
impotriva personalului din subordinea acestora, in cazul in care acesta nu respecta dispozitiile obligatorii
ale Consiliului Concurentei;
n) realizeaza studii si intocmeste rapoarte privind domeniul sau de activitate si furnizeaza
Guvernului, publicului si organizatiilor internationale specializate informatii privind aceasta activitate;
o) reprezinta Romania si promoveaza schimbul de informatii si de experienta in relatiile cu
organizatiile si institutiile internationale de profil si coopereaza cu autoritatile de concurenta straine si
comunitare;

15. 15
p) stabileste si aproba misiunea, strategia generala si programele de activitate ale autoritatii de
concurenta;
r) ia orice alte decizii in indeplinirea atributiilor ce decurg din prezenta lege.
Actele adoptate de CC
Consiliul Concurentei adopta regulamente si instructiuni, emite ordine, ia decizii si formuleaza
avize, face recomandari si elaboreaza rapoarte in aplicarea prevederilor prezentei legi.
(2) Consiliul Concurentei adopta regulamente, in special cele care privesc:
a) organizarea, functionarea si procedura;
b) autorizarea concentrarilor economice;
c) exceptarea unor categorii de intelegeri, decizii ale asociatiilor agentilor economici sau
practici concertate;
d) regimul dispenselor;
e) constatarea si aplicarea sanctiunilor prevazute de prezenta lege;
f) tarifele pentru notificari, solicitari de dispense, de acces la documentatie si eliberare de copii
sau extrase;
g) inspectorii de concurenta;
h) regimul disciplinar al personalului.
Consiliul Concurentei adopta instructiuni, in special cele care privesc:
a) notificarile de concentrari economice;
b) solicitarile de dispense si prorogarea de dispense;
c) calcularea cifrei de afaceri si a plafoanelor valorice prevazute de prezenta lege;
d) definirea pietei relevante in scopul stabilirii partii substantiale de piata;
e) plata taxelor si a tarifelor stabilite prin prezenta lege si prin regulamente.
Consiliul Concurentei emite ordine prin care stabileste plafoanele valorice revizuibile periodic,
prevazute de prezenta lege, pune in aplicare, suspenda sau abroga propriile reglementari adoptate, dispune
efectuarea de investigatii, ordona inspectii si masurile de luat in privinta agentilor economici.
Deciziile sint acte individuale de administrare, gestiune si disciplina interna, de aplicare de
sanctiuni, de autorizare, de acordare si de prorogare de dispense.
Avizele sint formulate, recomandarile si propunerile sint facute, punctele de vedere sint
formulate, rapoartele sint elaborate si comunicate, dupa caz publicate, conform dispozitiilor prezentei
legi.
Procedura de adoptare
Proiectele de regulamente si instructiuni, precum si modificarile acestora necesita avizul
Consiliului Legislativ, dupa care sint adoptate in plenul Consiliului Concurentei si puse in aplicare prin
ordin al presedintelui Consiliului Concurentei.
Reglementarile Consiliului Concurentei pot fi atacate in contencios administrativ la Curtea de
Apel Bucuresti, in termen de 30 de zile de la comunicare, respectiv publicarea actului atacat.
Cu privire la politica de privatizare, respectiv politicile de ramura sau sectoriale, Consiliul
Concurentei va consulta ministerele de resort si alte organe ale administratiei publice centrale sau locale,
precum si organizatiile patronale in cauza.Acestea vor trimite Consiliului Concurentei punctul lor de
vedere in termen de 30 de zile de la solicitare. Acest punct de vedere va fi atasat la raportul asupra cazului
analizat.
In indeplinirea atributiilor sale Consiliul Concurentei se va consulta cu organele administratiei
publice centrale sau locale si va solicita informatii si asistenta din partea acestora.
Consiliul Concurentei, ca autoritate nationala in domeniul concurentei, va fi responsabil de
relatia cu institutiile Comunitatii Europene, in conformitate cu prevederile incidente din legislatia
comunitara.
Consiliul Concurentei intocmeste anual un raport privind activitatea sa si modul in care agentii
economici si autoritatile publice respecta regulile concurentei, potrivit prezentei legi. Raportul se
adopta in plenul Consiliului Concurentei si se da publicitatii.
Articolele care reglementau Oficiul Concurentei (.34-38) din Sectiunea a II-a a Capitolului IV a
fost abrogata prin Articolul 1, punctul 31 din O.U.G. nr. 121 din 4 decembrie 2003, publicata in M.O.
875 din 10 decembrie 2003.

16. 16
PARTEA A II-A
PRACTICILE MONOPOLISTE
CAP. 1. ÎNŢELEGERILE ŞI ACORDURILE ANTICONCURENŢIALE
Inspirându-se direct din reglementarea comunitară art.5 din L 21/96 privind concurenţa consacră,
în primul rând , principiul interdicţiei înţelegerilor restrictive de concurenţă, pentru ca apoi să prevadă,
condiţiile de exceptare individuală sau pe categorii.
Astfel, cap.2-„Practici anticoncurentiale” art. 5 arată că:
(1) Sunt interzise orice intelegeri exprese sau tacite intre agentii economici ori asociatiile de
agenti economici, orice decizii luate de asociatiile de agenti economici si orice practici concertate, care au
ca obiect sau pot avea ca efect restrangerea, impiedicarea ori denaturarea concurentei pe piata romaneasca
sau pe o parte a acesteia, in special cele care urmaresc:
a) fixarea concertata, in mod direct sau indirect, a preturilor de vanzare ori de cumparare, a
tarifelor, a rabaturilor, a adaosurilor, precum si a oricaror alte conditii comerciale;
b) limitarea sau controlul productiei, distributiei, dezvoltarii tehnologice ori investitiilor;
c) impartirea pietelor de desfacere sau a surselor de aprovizionare, pe criteriu teritorial, al
volumului de vanzari si achizitii ori pe alte criterii;
d) aplicarea, in privinta partenerilor comerciali, a unor conditii inegale la prestatii echivalente,
provocand in acest fel, unora dintre ei, un dezavantaj in pozitia concurentiala;
e) conditionarea incheierii unor contracte de acceptare de catre parteneri a unor clauze stipuland
prestatii suplimentare care, nici prin natura lor si nici conform uzantelor comerciale, nu au legatura cu
obiectul acestor contracte;
f) participarea, in mod concertat, cu oferte trucate la licitatii sau la orice alte forme de concurs
de oferte;
g) eliminarea de pe piata a altor concurenti, limitarea sau impiedicarea accesului pe piata si a
libertatii exercitarii concurentei de catre alti agenti economici, precum si intelegerile de a nu cumpara de
la sau de a nu vinde catre anumiti agenti economici fara o justificare rezonabila.
Enumerarea are caracter exemplificativ.
Sancţiuni.
Legea prevede un sistem de sancţiuni complex: civile, administrative şi penale în cap. 6 din Legea
21/96 intitulat –„ Sancţiuni”
La fel ca în dreptul comunitar sau în sistemele de drept european , se instituie ca sancţiune civilă-
nulitatea absolută- art 54 - :” Sint nule de drept, fie ele exprese ori tacite, publice sau oculte, orice
angajamente, conventii sau clauze contractuale raportindu-se la o practica anticoncurentiala prohibita prin
art. 5 si 6 din prezenta lege.”
Prin art. 55 se sancţionează o serie de fapte ca şi contravenţii, dacă nu constituie potrivit legii
penale, infracţiuni.
În art. 63 este prevăzută o infracţiune specială
(1) Participarea cu intentie frauduloasa si in mod determinant a unei persoane fizice la
conceperea, organizarea sau realizarea practicilor interzise de art. 5 alin. (1) si de art. 6 si care nu sint
exceptate conform prevederilor art. 5 alin. (2) sau ale art. 8 constituie infractiune si se pedepseste cu
inchisoare de la 6 luni la 4 ani sau cu amenda.
(2) Actiunea penala se pune in miscare la sesizarea Consiliului Concurentei.
(3) Instanta judecatoreasca poate dispune publicarea, in presa, pe cheltuiala celui vinovat, a
hotaririi definitive.
Independent de sanctiunile aplicate in conformitate cu prevederile prezentei legi, dreptul la
actiune al persoanelor fizice si/sau juridice pentru repararea integrala a prejudiciului cauzat lor printr-o
practica anticoncurentiala prohibita de prezenta lege ramine rezervat.
Excepţiile prevăzute de lege de la aplicarea art 5 al 1.
Există 2 categorii de excepţii:
A. Exceptarea înţelegerilor care , deşi restrictive de concurenţă, nu cad sub incidenţa interdicţiei
prevăzute de art.5 al 1.

17. 17
Intră în această categorie, conform art.8 din L 21/96 întreprinderile mici şi mijlocii, deoare aceste
înţelegeri nu pot avea un efect” sensibl” asupra concurenţei şi nu pot restrânge în mod semnificativ
comerţul pe piaţa românescă, iar pe de altă parte există aceeaşi orientare la nivelul dreptului european al
concurenţei.:
(1) Prevederile art. 5 nu se aplica in cazul agentilor economici sau gruparilor de agenti
economici la care cifra de afaceri pentru exercitiul financiar precedent recurgerii la comportamente
susceptibile a fi calificate practici anticoncurentiale nu depaseste un plafon stabilit anual de catre
Consiliul Concurentei si:
- cota de piata totala a agentilor economici implicati in intelegerea, decizia asociatiei de agenti
economici sau practica concertata nu depaseste 5% pe nici una dintre pietele relevante afectate, in cazul
intelegerilor, deciziilor luate de asociatiile de agenti economici sau practicilor concertate dintre agentii
economici concurenti;
sau
- cota de piata a fiecarui agent economic implicat in intelegerea, decizia asociatiei de agenti
economici sau practica concertata nu depaseste 10% pe nici una dintre pietele relevante afectate, in cazul
intelegerilor, deciziilor luate de asociatiile de agenti economici sau practicilor concertate dintre agentii
economici care nu sunt concurenti.
(2) Limitele prevazute la alin. (1) nu sunt aplicabile practicilor anticoncurentiale interzise prin
prevederile art. 5, atunci cand acestea privesc preturi, tarife, acorduri de partajare a pietei sau licitatii.
Cifra de afaceri vizata in art. 8 si 15 este suma veniturilor realizate din vinzarile de produse si/sau
din prestarile de servicii realizate de agentul economic in cursul ultimului exercitiu financiar, din care se
scad sumele datorate cu titlu de obligatii fiscale si valoarea contabilizata a exporturilor efectuate direct
sau prin mandatar.
In scopul aplicarii prevederilor art. 8 si 15, dar fara a contraveni prevederilor alin. (2) si (3) ale art.
67, daca vreuna dintre societatile comerciale avute in vedere la aplicarea prevederilor art. 8 sau ale art. 15
face parte dintr-un grup de societati comerciale, pentru cifra sa de afaceri se va lua in considerare cifra de
afaceri cumulata a respectivului grup, conform bilantului consolidat al acestuia.
Cifra de afaceri este inlocuita:
a) pentru societati bancare, institutii de credit sau financiare si societati financiare, prin a zecea
parte din valoarea bilantului lor;
b) pentru societatile de asigurari, prin valoarea primelor brute emise, care vor include toate
sumele primite sau de primit conform contractelor de asigurari incheiate de ele sau in contul lor, inclusiv
primele cedate reasiguratorilor, dupa deducerea impozitelor si a taxelor identificate de catre Consiliul
Concurentei prin instructiuni.
B. Exceptarea unor înţelegeri care cad sunt incidenţa art.5 al 1
Bilanţul anticoncurenţial şi bilanţul eonomic.
La fel ca în dreptul european, primul demers care trebuie întreprins de agenţii economic înşişi
participanţi la o înţelegere şi de către CC , constă în efectuarea unui „ bilanţ concurenţial” , prin care să se
stabilească dacă acordul în cauză este sau nu anticoncurenţial, deci dacă , art 5 par.1 este sau nu incident.
Apoi se realizaează „ bilanţul economic”, în finalul căruia se va constata dacă înţelegerea în cauză,
restrictivă de concurenţă, potrivit art.5 al 1, poate să fie scutită sau nu de aplicarea sancţiunilor. Potrivit
art.5, al 2 Pentru a putea fi exceptată, înţelegerea trebuie să îndeplinească 5 condiţii:
Pot fi exceptate de la interdictia stabilita la alin. (1) intelegerile, deciziile luate de asociatiile de
agenti economici sau practicile concertate care indeplinesc cumulativ conditiile de la lit. a)-d) si una
dintre conditiile de la lit. e), dupa cum urmeaza:
a) efectele pozitive prevaleaza asupra celor negative sau sunt suficiente pentru a compensa
restrangerea concurentei provocata de respectivele intelegeri, decizii luate de asociatiile de agenti
economici sau practici concertate;
b) beneficiarilor sau consumatorilor li se asigura un avantaj corespunzator celui realizat de
partile la respectiva intelegere, decizie luata de catre o asociatie de agenti economici sau practica
concertata;
c) eventualele restrangeri ale concurentei sunt indispensabile pentru obtinerea avantajelor
scontate, iar prin respectiva intelegere, decizie luata de catre o asociatie de agenti economici sau practica

18. 18
concertata partilor nu li se impun restrictii care nu sunt necesare pentru realizarea obiectivelor enumerate
la lit. e);
d) respectiva intelegere, decizie luata de o asociatie de agenti economici sau practica concertata
nu da agentilor economici sau asociatiilor de agenti economici posibilitatea de a elimina concurenta de pe
o parte substantiala a pietei produselor ori serviciilor la care se refera;
e) intelegerea, decizia luata de o asociatie de agenti economici sau practica concertata in cauza
contribuie ori poate contribui la:
1. ameliorarea productiei ori distributiei de produse, executarii de lucrari ori prestarilor de
servicii;
2. promovarea progresului tehnic sau economic, imbunatatirea calitatii produselor si serviciilor;
3. intarirea pozitiilor concurentiale ale intreprinderilor mici si mijlocii pe piata interna;
4. practicarea in mod durabil a unor preturi substantial mai reduse pentru consumatori.
Este asemănătoare cureglemetare din Tratatul CE.
Procedura acordării exceptării.
Este prevăzută de alineatele 3-8 ale art.5 din Legea 21/1996.
Scutirile individuale. Se acordă de CC prin decizie.
Regimul exceptarii sub forma de dispensa, al deciziei de acordare a acesteia, termenele,
informatiile de prezentat, durata si conditiile dispensei se stabilesc de catre Consiliul Concurentei, prin
regulamente si instructiuni. Beneficiul exceptarii prevazut la alin. (2) se acorda prin decizie a Consiliului
Concurentei pentru cazuri individuale de intelegeri, decizii luate de asociatii de agenti economici sau
practici concertate si se stabileste prin regulamente ale Consiliului Concurentei pentru cazurile de
exceptare pe categorii de intelegeri, decizii ale asociatiilor de agenti economici sau practici concertate.
Agentii economici sau asociatiile de agenti economici pot solicita Consiliului Concurentei dispensa,
proband indeplinirea conditiilor stabilite la alin. (2).
(4) Categoriile de intelegeri, deciziile luate de asociatiile de agenti economici si practici
concertate, exceptate prin aplicarea prevederilor alin. (2), precum si conditiile si criteriile de incadrare pe
categorii de acordare si de retragere a beneficiului exceptarii se stabilesc de Consiliul Concurentei, prin
regulament.
(5) Intelegerile, deciziile luate de asociatiile de agenti economici si practicile concertate care se
incadreaza in vreuna dintre categoriile exceptate prin aplicarea prevederilor alin. (2) si stabilite prin
prevederile alin. (3) sunt considerate legale, fara obligatia notificarii sau obtinereii unei decizii din partea
Consiliului Concurentei. Agentii economici sau asociatiile de agenti economici, care se prevaleaza de
beneficiul exceptarii pe categorii, sunt tinuti sa faca dovada indeplinirii conditiilor si criteriilor prevazute
la alin. (3) si (4).
(6) Deciziile de acordare a dispenselor pentru intelegeri, decizii ale asociatiilor de agenti
economici ori practici concertate, emise in aplicarea prevederilor alin. (3), vor prevedea data de la care se
aplica, durata pentru care este acordata dispensa, precum si conditiile si obligatiile ce trebuie respectate de
catre beneficiari.
(7) Dispensa acordata conform alin. (6) pentru o intelegere, decizie luata de o asociatie de
agenti economici ori practica concertata poate fi reinnoita, la cerere, daca sunt satisfacute in continuare
conditiile cerute, si poate fi revocata daca conditiile in care a fost acordata nu mai corespund; decizia de
acordare a dispensei este nula daca a fost acordata pe baza unor informatii false, inexacte ori incomplete
in raport cu cele solicitate.
Stabilirea în detaliu a regimului juridic al dispenselor, precum şi a procedurilor ce trebuie
îndeplinite a fost reglementată de CC prin R din 16.04.2004 aprobat prin Ordinul 87/16.04.2004.
Pentru exceptările pe categorii se acordă de CC prin regulament. Un asemenea R este cel din
28.02.1997 , cu modificări –în materie de asigurări în 2004- care acordă exceptări pentru acele acorduri
care se încadrează în următoarele tipuri de acorduri: acorduri pentru distribuţie exclusivă, acorduri de
cumpărare exclusivă, acorduri de cercetare –dezvoltare, acorduri de specializare, acorduri de transfer de
tehnologie şi /sau know-haw, acorduri de franciză, acorduri de distribuţie, service sau piese de schimb în
perioada de garanţie şi post garanţie pentru autovehicule.
Au fost preluate într-un singur regulament( acum 2 ) toate R de exceptare de la nivel comunitar.
Părţile participante la o înţelegere considerată a se încadra în vreuna din categoriile exceptate de la
aplicarea prevederilor al 1 art 5 trebuie să notifice CC operaţiunea şi să furnizeze complet şi corect toate

19. 19
informaţiile necesare însoţite de documentele menţionate în formularele stabilite în fiecare categorie de
acord. În urma verificărilor întreprinse, acesta poate da o decizie de încadrare sau de neîncadrare în
regulament. În această din urmă ipoteză, agenţii economici implicaţi vor putea înainta CC cererea de
dispensă individuală. Necomunicarea răspunsului în 60 de zile(!) de la dat notificării echivalează cu
încadrarea notificantului în categoria exceptată.
Efectele exceptării
Exceptarea acordată este valabilă , dacă nu intervine o modificare a clauzelor din acord, pe
perioada pentru care categoria respectivă de acorduri este exceptată conform R. Orice modificare
semnificativă a condiţiilor înţelegerii trebuie să fie notificată de părţi CC, acre va decide asupra
menţinerii sau retragerii beneficiului încadrării respectivului acord în R.
R prevede în art 55 cazurile de nulitate al exceptărilor acordate. Pentru dispensele acordate
înţelegerilor individuale se aplică pedeapsa nulităţii absolute, în ipoteza în care informaţiile comunicate
Consiliului au fost false, incomplete sau incorecte, sancţiunea fiind prevăzută în lege. Pentru deciziile de
încadrare în R emise de CC în baza unor informaţii eronate, inexacte sau incomplete , legea nu prevede
nici un fel de sancţiune- în mod cu totul nejustificat. R încearcă să acopere această lacună nefiind clar
dacă este vorba de o nulitate absolută sau relativă.
Dispoziţii speciale privind organele administraţiei publice centrale sau locale.
Potrivit art 2 al 1 lit b din Lege, dispozitiile prezentei legi se aplica actelor si faptelor care au sau
pot avea ca efect restringerea, impiedicarea sau denaturarea concurentei savirsite de organele
administratiei publice centrale sau locale, in masura in care acestea, prin deciziile emise sau prin
reglementarile adoptate, intervin in operatiuni de piata, influientind direct sau indirect concurenta, cu
exceptia situatiilor cind asemenea masuri sint luate in aplicarea altor legi sau pentru apararea unui interes
public major.
În concluzie, când aceste organe acţionează ca agenţi economici, când sunt „actori” pe piaţă, le
sunt aplicabile toate constrângerile prevăzute de lege inclusiv cele decurgând din art.5 al 1.
Cele 2 excepţii instituite de partea finală a acestui alineat nu se aplică următoarelor acţiuni
întreprinse de organele administraţiei publice centrale sau locale: Sint interzise orice actiuni ale organelor
administratiei publice centrale sau locale, avind ca obiect sau putind avea ca efect restringerea,
impiedicarea sau denaturarea concurentei, in special:
a) sa ia decizii care limiteaza libertatea comertului sau autonomia agentilor economici, ce se exercita cu
respectarea reglementarilor legale;
b) sa stabileasca conditii discriminatorii pentru activitatea agentilor economici.
Dispozitiile alin. (1) nu fac obiectul aplicarii exceptiei stabilite la art. 2 alin. (1) lit. b).
In cazul in care organele administratiei publice centrale sau locale nu se conformeaza deciziei
Consiliului Concurentei, acesta are posibilitatea de a ataca actiunea la Curtea de Apel Bucuresti.
CAP. 2. EXPLOATAREA ABUZIVĂ A POZIŢIILOR DOMINANTE
SEDIUL MATERIEI
Art 6 din Legea 21/96 arată că ” este interzisa folosirea in mod abuziv a unei pozitii dominante
detinute de catre unul sau mai multi agenti economici pe piata romaneasca ori pe o parte substantiala a
acesteia, prin recurgerea la fapte anticoncurentiale, care au ca obiect sau pot avea ca efect afectarea
activitatii economice ori prejudicierea consumatorilor”.
Piaţa relevantă.
Prin piata se intelege piata relevanta, respectiv piata relevanta a produsului si piata relevanta
geografica afectata de o intelegere, decizie luata de o asociatie de agenti economici sau practica
concertata sau pe care se exercita o pozitie dominanta. Piata relevanta se defineste in legatura cu un
produs sau cu un grup mic de produse si cu aria geografica in care acestea sunt comercializate.
Piata relevanta a produsului include toate produsele si/sau serviciile care sunt considerate de catre
consumatori ca interschimbabile sau substituibile produselor si/sau serviciilor agentilor economici
investigati, datorita caracteristicilor, pretului si utilizarii date, respectiv pe toti agentii economici care
comercializeaza aceste produse si/sau servicii.

20. 20
Piata relevanta geografica cuprinde aria in care agentii economici care comercializeaza produsele
si/sau serviciile incluse in piata produsului sunt implicati in comercializare, in conditii similare de
concurenta si care poate fi delimitata de ariile geografice invecinate
Are aceeaşi semnificaţie ca şi în materia practicilor anticoncurenţiale. Pentru a exista o poziţie
dominantă trebuie să nu fie pe piaţă produse sau servicii substituibile celor pe carele furnizează agentul
economic dominant. Substituibilitatea nu se confundă cu fungibilitatea. Datele tehnice care trebuie luate
în considerate sunt importante, dar nu suficiente, acestora adăugându-li-se aprecierile subiective ale
utilizatorilor şi consumatorilor.
Dominaţia poate să poarte asupra întregii pieţe româneşti sau asupra unei părţi substanţiale a
acesteia. În R şi O 87/16.04.2004 de aplicare art 5 şi 6 se arată că : „In aplicarea prevederilor art. 6 din
lege, prin parte substantiala a pietei romanesti se intelege acea parte din teritoriul Romaniei care
reprezinta piata relevanta afectata de comportamentul agentului economic care abuzeaza de pozitia sa
dominanta, atunci cand aceasta are sau ar putea avea consecinte semnificative pentru economia Romaniei
in ansamblu.”
Este vorba de o reducere la proporţii naţionale a noţiunilor de PC şi de parte substanţială a PC.
Dominaţia se poate exercita atât la nivel naţional cât şi la nivel local- regional, judeţean , orăşenesc sau
chiar comunal.
Poziţia dominantă
(3) Prin pozitie dominanta pe piata relevanta se intelege situatia in care un agent economic este
capabil, intr-o masura apreciabila, sa se comporte independent fata de concurentii si de clientii sai de pe
aceasta piata. Intre concurenti se vor include si concurentii potentiali, adica agentii economici care, in
circumstantele economice date, au capacitatea de a intra pe piata relevanta cu produse de pe alte arii
geografice, inclusiv din import, sau prin adaptarea rapida a capacitatilor de productie de care dispun, in
conditii acceptabile de eficienta.
Este o situaţie de fapt care permite unui agent economic sau uni grup de agenţi economici de a se
sustrage constrângerilor pieţei şi de a-i obliga pe concurenţii mai puţini puternici să se alieze politicii
comerciale pe care o desfăşoară.
Poziţia dominantă poate fi individuală dar şi colectivă.
Dominaţia exclusivă se realizează când agentul economic este în situaţie de monopol, monopolul
putând fi de fapt sau legal. Ambele tipuri de monopoluri sunt supuse prohibiţiei abuzului de poziţie
dominantă, similar cu dreptul comunitar.
Dominaţia colectivă poate emana fie de la un grup de agenţi economici supuşi unui control comun
( grupul constituit din societatea mamă şi filiale), fie de la mai multe întreprinderi constituite într-o
antantă ( legaţi printr-o comunitate de interese), fie de la un oligopol.
Interesele consumatorilor.
Textul precizează că practicile abuzive ale operatorului aflat în poziţie dominată au ca obiect sau
pot avea ca efect, pe lângă afectarea comerţului şi prejudicierea consumatorilor. Includerea protecţiei
consumatorilor între criteriile de evaluare a abuzului de poziţie dominantă reprezintă o notă originală faţă
de dreptul comunitar.
Exemplele prevăzute de lege. Art 6 prezintă o serie de practici abuzive care nu are caracter
limitativ, ci doar exemplificativ :
a) impunerea, in mod direct sau indirect, a preturilor de vanzare sau de cumparare, a tarifelor ori a
altor clauze contractuale inechitabile si refuzul de a trata cu anumiti furnizori sau beneficiari;
b) limitarea productiei, distributiei sau dezvoltarii tehnologice in dezavantajul utilizatorilor ori
consumatorilor;
c) aplicarea, in privinta partenerilor comerciali, a unor conditii inegale la prestatii echivalente,
provocand in acest fel, unora dintre ei, un dezavantaj in pozitia concurentiala;
d) conditionarea incheierii unor contracte de acceptare, de catre parteneri, a unor clauze
stipuland prestatii suplimentare care, nici prin natura lor si nici conform uzantelor comerciale, nu au
legatura cu obiectul acestor contracte;
e) realizarea de importuri fara competitie de oferte si tratative tehnico-comerciale uzuale, in
cazul produselor si serviciilor care determina nivelul general al preturilor si tarifelor in economie;
Este de presupus că legiutorul român a avut în vedere situaţia economică apecială aRomâniei în
perioada de tranziţie, când realizarea unor importuri fără discernământ poate produce grave disfuncţii ale

21. 21
echilibrului comercial naţional.( de exemplu un distribuitor de benzină care importă mari cantităţi de
petrol). Este indiferent dacă există sau nu intenţia ilicită a agentului economic sau dacă el a suferit un
prejudiciu pentru că afacerea încheiată a fost proastă, abuzul , ca şi în dreptul comunitar având un
caracter obiectiv.. Ceea ce contează este posibilitatea afectării comerţului naţional, ca o consecinţă a
impactului produs de preţurile de vânzare pe piaţa internă a produselor importate , fie că acestea sunt
excesiv de mari, fie că sunt excesiv de scăzute.. Nu este necesar ca un efect negativ să se fi produs, fiind
suficientă potenţialitatea producerii acestuia.
f) practicarea unor preturi excesive sau practicarea unor preturi de ruinare, in scopul inlaturarii
concurentilor sau vanzarea la export sub costul de productie, cu acoperirea diferentelor prin impunerea
unor preturi majorate consumatorilor interni;
În completarea acestei reglementări există şi Ordonanţa 99/2000 privind comercializarea
produselor şi serviciilor pe piaţă care interzice comercianţilor să vândă produse în pierdere- adică la un
preţ egal sau inferior preţului de achiziţie- cu excepţia vânzărilor de lichidare, soldare, promoţionale sau a
vânzărilor directe prin magazine de fabrică sau depozit de fabrică.
g) exploatarea starii de dependenta in care se gaseste un alt agent economic fata de un asemenea
agent sau agenti economici si care nu dispune de o solutie alternativa in conditii echivalente, precum si
ruperea relatiilor contractuale pentru singurul motiv ca partenerul refuza sa se supuna unor conditii
comerciale nejustificate.
Criterii generale de calificare a abuzului de poziţie dominantă.
Practica este abuzivă atunci când : comportamentul vizează eliminarea de pe piaţă a unuia sau
unora dinte concurenţi, ori a întregii concurenţe; printr-o anume conduită , agentul economic profită de
poziţia sa dominantă pentru a-şi procura, în detrimentul altor concurenţi şi/sau consumatori un avantaj
nefiresc, pe care jocul normal al concurenţei nu i-a fi permis să-l obţină.
Controlul abuzului de poziţie dominantă:
Există 2 tipuri de control: a priori) şi a posteriori
Controlul a priori este reglemntat de art Ordinul 87 /16.04.2004:
Este instituită o procedura de certificare prealabila de catre Consiliul Concurentei ca nu exista
temei pentru interventia sa in baza art. 6 din lege: „ inainte de a realiza o pozitie dominanta pe piata,
agentii economici sau asociatiile de agenti economici implicati pot solicita Consiliului Concurentei o
certificare prealabila ca nu exista temei pentru interventia sa in baza art. 6 din lege cu privire la
comportamentul concurential preconizat.
(2) Pentru certificarea prealabila a cazurilor de neinterventie, procedura cuprinde:
a) intocmirea si inaintarea cererii la Consiliul Concurentei de catre agentii economici interesati;
b) verificarea cererilor si eventuala completare si/sau suplimentare a informatiilor;
c) declansarea unei investigatii, numai atunci cand, pe baza dovezilor prezentate de catre agentii
economici in cauza, Consiliul Concurentei considera ca este necesara in vederea clarificarii tuturor
aspectelor cazului; in situatia in care Consiliul Concurentei a decis inceperea unei investigatii, aceasta
include: inspectia la fata locului, atunci cand este cazul; intocmirea raportului asupra investigatiei;
audierea partilor implicate si a tertilor;
d) luarea deciziilor.
Legea 21/96 nu prevede o asemenea certificare prealabilă, dar prin art.3 atribuie CC competenţa
administrării şi punerii în aplicare a legii printr-o serie de dispoziţii speciale- regulamente, etc.
Faptul că art 4 din R instituie un posibil control al mijloacelor şi a l dobândirii poziţie
dominante est, anterior dobândirii acesteia, reprezintă o inadvertenţă în raport cu legea, care nu interzice
nici poziţia dominantă, nici , în principiu, modalităţile prin acre aceasta se realizează- cu excepţia
anumitor antante sau a unor concentrări economice care au însă un regim juridic distinct.
Controlul a posteriori : efectuarea de investigaţii se face de CC fie din oficiu , fie la sesizarea unei
persoane fizice sau juridice interesate, fie la cererea uneia din autorităţi.
Cauze de impunitate.
Nu este prevăzută aplicarea cauzelor de impunitate reglementate de art.8 şi abuzului de poziţie
dominantă ci numai înţelegerilor restrictive vizate de art.5. Situaţia este diferită de dreptul comunitar unde
abuzul de poziţia dominantă are acelaşi regim juridic cu înţelegerile restrictive.
Sancţiuni

22. 22
La fel ca şi în cazul încălcării dispoziţiilor art.5 sancţiunile ce pot interveni sunt: civile,
administrative sau penale.
Potrivit art. 54 sint nule de drept, fie ele exprese ori tacite, publice sau oculte, orice angajamente,
conventii sau clauze contractuale raportindu-se la o practica anticoncurentiala prohibita prin art. 5 si 6 din
prezenta lege.
În ce priveste sancţiunile administrative amintim dispoziţiile art.55 şi practicile enumerate de art.6
care prin ele însele constituie contravenţii, sancţionabile cu amenzi în diferite cuantumuri.
Aplicarea amenzilor se face cu respectarea principiului proporţionalităţii, existând individualizarea
sancţiunilor aplicate.. Se pot aplica şi daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere.
Art.7 din Legea 21/96 prevede o măsură specială ce poate fi luată de CC:
Daca, prin masurile luate si prin sanctiunile aplicate de Consiliul Concurentei, conform
prevederilor cap. IV-VI, unui agent economic abuzand de pozitia sa dominanta, nu se obtin restabilirea
situatiei si prevenirea repetarii abuzului, Consiliul Concurentei, pentru motiv de afectare grava a unui
interes public major, poate cere Curtii de Apel Bucuresti sa ordone masurile adecvate pentru lichidarea
pozitiei dominante pe piata a acestuia, instanta judecatoreasca putand dispune, dupa caz:
a) invalidarea unor contracte sau a unor clauze contractuale prin intermediul carora se
exploateaza abuziv pozitia dominanta;
b) invalidarea actului sau a actelor de realizare a unei concentrari creatoare de pozitie
dominanta, chiar atunci cand prin actul sau actele juridice in cauza s-ar fi constituit o noua persoana
juridica;
c) limitarea sau interdictia accesului pe piata;
d) vanzarea de active;
e) restructurarea prin divizare a agentului economic.
Consiliul Concurentei trebuie sa specifice, prin trimitere la textul legal, masura sau masurile ce
solicita a fi ordonate de instanta, fara a putea cere luarea, in cazul dedus judecatii, a oricareia dintre ele ori
a tuturor, iar instanta neputand dispune o alta masura decat cea sau cele la care se refera cererea.
(3) Instanta judecatoreasca va putea ordona una sau mai multe dintre masurile prevazute la alin.
(1) numai sub conditia sa fie evitata orice crestere a preturilor din aceasta cauza sau afectarea executarii
de catre agentul economic a obligatiilor asumate fata de terti.
In cazul regiilor autonome, al societatilor comerciale la care participarea statului este
majoritara, precum si al unor institutii sau altor organisme publice care realizeaza activitati de productie,
distributie ori servicii, dar fara ca prin aceasta sa exercite prerogative de autoritate publica, Consiliul
Concurentei va sesiza, in prealabil, organul competent al administratiei publice centrale sau locale, pentru
a decide corespunzator in vederea restabilirii situatiei si prevenirii repetarii abuzului, prin restructurare ori
prin alte modalitati adecvate situatiei, putand sesiza Curtea de Apel Bucuresti numai in cazul neluarii de
catre organul administrativ a unei decizii corespunzatoare in termen de 30 de zile de la sesizare.
Se considera interes public major, motivand cererea Consiliului Concurentei pentru dispunerea
de masuri extreme dintre cele prevazute la alin. (1), securitatea publica, pluralitatea de agenti economici
independenti, bunastarea consumatorilor si regulile prudentiale. Sarcina probei afectarii grave a unui
interes public major incumba Consiliului Concurentei.
Pentru situatiile prevazute la alin. (4), organul competent al administratiei publice poate
interveni in proces conform regulilor din Codul de procedura civila.
Impotriva sentintei Curtii de Apel Bucuresti, sesizata conform alin. (1) sau (4), pot introduce
recurs la Inalta Curte de Casatie si Justitie Consiliul Concurentei, agentii economici supusi masurilor
dispuse prin aceasta, precum si, in situatiile prevazute la alin. (4), organul competent al administratiei
publice.
CAP. 3. CONCENTRĂRILE ECONOMICE
NOŢIUNEA DE CONCENTRARE ECONOMICĂ
Sediul materiei
Art 11-16 din Legea 21/1996 şi Ordinul 63/2004-Regulamentul din 29.03.2004 privind autorizarea
concentrărilor economice.

23. 23
Operaţia de concentrare
Concentrarea economica se realizeaza prin orice act juridic, indiferent de forma acestuia si care,
fie opereaza transferul proprietatii sau al folosintei asupra totalitatii ori a unei parti a bunurilor, drepturilor
si obligatiilor unui agent economic, fie are ca obiect sau ca efect sa permita unui agent economic ori unei
grupari de agenti economici de a exercita, direct sau indirect, o influenta determinanta asupra unui alt
agent economic sau mai multor alti agenti economici.
Concentrarea economica se refera la situatia in care un numar redus de agenti economici detine o
pondere ridicata a activitatii economice - exprimata prin totalul vanzarilor, activelor sau fortei de munca
utilizate etc. - pe o anumita piata. Marimea acestor indicatori caracterizeaza gradul de concentrare
economica la un moment dat.
Operatiunile de concentrare economica, in acceptiunea art. 11 alin. (2) din lege, se realizeaza
prin: fuziune sau prin dobandirea controlului.
Potrivit art.11 al1 şi 2 , 2 sunt modalităţile prin care se realizează o concentrare economică:
fuziunea şi dobândirea controlului.
O operatiune de concentrare economica are loc atunci cind:
a) doi sau mai multi agenti economici, anterior independenti, fuzioneaza;
b) una sau mai multe persoane care detin deja controlul cel putin asupra unui agent economic
ori unul sau mai multi agenti economici dobindesc, direct sau indirect, controlul asupra unuia sau mai
multor agenti economici ori asupra unor parti ale acestora, fie prin luare de participare la capital, fie prin
cumparare de elemente de activ, prin contract sau prin alte mijloace.
Fuziunea.
Reunind atât caracteristicile contopirii cât şi ale absorbţiei şi făcând abstracţie de aparenţe juridice,
R enunţă că fuziunea este combinarea a doi sau mai multor agenti economici intr-unul singur, cu scopul
de a creste eficienta economica si uneori de a evita concurenta.
Fuziuni intre agenti economici anterior independenti. Partile implicate
O fuziune, in intelesul art. 11 alin. (2) lit. a) din lege, poate avea loc prin contopire, prin absorbtie
si de facto.
Contopirea are loc atunci cand doi sau mai multi agenti economici independenti se reunesc intr-
un nou agent economic si inceteaza sa mai existe ca persoane juridice distincte. In cazul fuziunii prin
contopire, partile implicate sunt agentii economici care fuzioneaza si grupurile din care fac parte.
Absorbtia are loc atunci cand un agent economic este inglobat de un alt agent economic, acesta
din urma pastrandu-si personalitatea juridica, in timp ce primul inceteaza sa mai existe ca persoana
juridica. In cazul fuziunii prin absorbtie, partile implicate sunt agentul economic absorbant si grupul
acestuia, pe de o parte, si agentul economic absorbit si agentii economici pe care ii controleaza, pe de alta
parte.
Fuziunea de facto este combinarea activitatilor a doi sau mai multi agenti economici
independenti care, desi isi pastreaza personalitatea juridica, in absenta unui act juridic legal, creeaza un
grup care se manifesta concurential ca o singura entitate economica.
Premise de realizare a unei fuziuni de facto pot fi:
a. existenta unei conduceri unice, permanente, a agentilor economici respectivi;
b. compensarea interna a profiturilor si pierderilor intre agentii economici respectivi; c.
raspunderea comuna a agentilor economici respectivi fata de terti; d. detinerea incrucisata de actiuni intre
agentii economici respectivi.
In cazul fuziunii de facto, partile implicate sunt agentii economici care fuzioneaza si grupurile
din care acestia fac parte.
Dobândirea controlului
Controlul, in acceptiunea art. 11 alin. (1) din lege, reprezinta dreptul si/sau posibilitatea unor
agenti economici ori persoane fizice de a exercita, direct sau indirect, o influenta determinanta asupra
unuia sau mai multor agenti economici.
In sensul legii 21/96, controlul decurge din drepturi, contracte sau orice alte elemente care
confera, fiecare in parte ori luate impreuna si tinand seama de circumstantele de fapt sau de drept,
posibilitatea de a exercita o influenta determinanta asupra unui agent economic, in special din:
a) drepturi de proprietate sau de folosinta asupra totalitatii ori a unei parti a bunurilor unui agent
economic;

24. 24
b) drepturi sau contracte care confera o influenta determinanta asupra constituirii, deliberarilor
ori deciziilor organelor unui agent economic.
Controlul este dobandit, de catre persoana sau persoanele ori de catre agentii economici care
sunt titulari ai drepturilor ori beneficiari ai contractelor mentionate anterior sau care, fara a fi titulari ai
unor asemenea drepturi ori contracte, au puterea de a exercita influenta determinanta conferita de
acestea.
Dobandirea controlului, in acceptiunea art. 11 alin. (2) lit. b) din lege, reprezinta o forma de
realizare a concentrarilor economice prin care agenti economici sau persoane fizice obtin, direct sau
indirect, o influenta determinanta asupra unuia sau mai multor agenti economici, ori asupra unor parti
ale acestora, fie prin luare de participare la capital, fie prin cumparare de elemente de activ, fie prin
instituirea sau intarirea unei situatii de dependenta economica, prin contracte sau prin alte mijloace.
R încearcă să conceptualizeze sintagma” dobândirea controlului” precizând că există 3 elemente
ale conceptului de dobandire a controlului sunt: subiectul, obiectul si modalitatea de dobandire a
controlului.
A) Subiectul controlului
Controlul poate fi dobandit de catre:
a. un agent economic (control unic);
b. o persoana fizica, ce controleaza deja, singura sau in comun, un alt agent economic (control
unic);
c. doi sau mai multi agenti economici actionand in comun ori o asociatie de agenti economici
(control in comun);
d. doua sau mai multe persoane fizice actionand in comun si care controleaza deja, fiecare in parte,
cel putin un alt agent economic (control in comun).
Societate controlata in comun, denumita in continuare, societate in comun, este un agent economic
creat sau achizitionat de alti agenti economici care o controleaza.
Societate (companie) - mama este un agent economic care detine actiuni (parti sociale) la o
societate in comun, pe care o controleaza fie prin infiintarea acesteia, singur sau impreuna cu alti
investitori, fie ca urmare a achizitionarii de actiuni (parti sociale) din capitalul social al unui agent
economic deja existent.
Distincţia făcută de R între controlul comun dobândit de agenţi economici- persoane juridice şi cel
dobândit de persoane fizice este contrară prevederilor L 21/96 care arată că prin agent economic se
înţelege atât persoanele fizice cât şi persoane juridice singura condiţie fiind aceea, ca prin faptele lor,
să fi restrâns, împiedicat sau denaturat concurenţa..
Această distincţie este artificială, fiindcă , de fapt, condiţiile achiziţionării controlului şi
modalităţile de exercitare sunt aceleaşi.
Controlul unic
Dobandirea controlului unic conduce la o operatiune de concentrare economica, in sensul art. 11
alin. (2) lit. b) din lege.
Controlul unic se exercita, de regula, prin detinerea majoritatii drepturilor de vot sau prin detinerea
unei pozitii minoritare de control.
Majoritatea drepturilor de vot este conferita, ca regula generala, de detinerea majoritatii capitalului
social.
O exceptie de la regula o reprezinta situatia in care, datorita unor prevederi particulare din actul
constitutiv al societatii (de exemplu: algoritme de calcul al drepturilor de vot), detinerea majoritatii
capitalului nu confera majoritatea drepturilor de vot.
Controlul unic, exercitat de un actionar (asociat) care detine o pozitie minoritara de control, poate fi
legal sau de facto.
a) controlul unic legal poate fi exercitat de catre un actionar (asociat) minoritar caruia ii sunt
acordate drepturi speciale, cum ar fi:
- actiuni preferentiale care confera majoritatea drepturilor de vot;
- puterea de a stabili strategia comportamentului comercial (cum ar fi: numirea a mai mult de
jumatate din numarul membrilor organelor de conducere).
b) controlul unic de facto este dobandit de un actionar (asociat) minoritar, daca exista o
probabilitate semnificativa ca acesta sa exercite majoritatea drepturilor de vot in adunarea actionarilor

25. 25
(asociatilor), datorita faptului ca actiunile ramase sunt larg raspandite, intr-un asemenea caz,
determinarea existentei controlului unic rezulta din evidenta prezentei actionarilor (asociatilor) la
adunarile generale din anii anteriori.
Se mai poate dobandi controlul unic, cfe facto de catre un actionar (asociat) minoritar, daca acesta
are dreptul sa conduca activitatile agentilor economici si sa le determine politica comerciala.
Partile implicate in dobandirea controlului unic
-în cazul in care agentul economic este achizitionat in intregime, sunt implicati:
a. achizitorul si grupul din care acesta face parte;
b. agentul economic achizitionat si agentii economici pe care ii controleaza.
-în situatia in care controlul unic este dobandit asupra unor parti (active) dintr-un agent
economic, sunt implicati:
a. achizitorul si grupul din care acesta face parte;
b. partea sau partile achizitionate.
-în situatia in care controlul unic este dobandit asupra unui agent economic care a fost
redus sau marit anterior, sunt implicati:
a. achizitorul si grupul din care acesta face parte;
b. agentul economic achizitionat in configuratia lui ia data operatiunii si agentii economici pe care
ii controleaza.
Consiliul Concurentei se bazeaza pe configuratia agentilor economici implicati, la data
evenimentului care declanseaza obligatia notificarii, respectiv la data incheierii acordului de fuziune,
la data prezentarii ofertei la o licitatie publica pentru vanzarea activelor unui agent economic sau la
data achizitionarii pachetului de actiuni (parti sociale) de control la un agent economic.
-în situatia in care, controlul unic este dobandit prin intermediul unui membru al unui grup, sunt
implicati:
a. membrul achizitor din cadrul grupului si grupul din care acesta face parte;
b. agentul economic achizitionat si agentii economici pe care ii controleaza.
In ceea ce priveste notificarea, aceasta poate fi facuta de catre:
a. membrul achizitor din cadrul grupului;
b. agentul economic sau persoana fizica ce controleaza membrul achizitor.
Controlul exercitat de un singur actionar (asociat) pe baza drepturilor de veto
Un caz special de control exista atunci cand numai un actionar (asociat) se poate opune prin veto
deciziilor strategice in cadrul unui agent economic, dar acest actionar (asociat) nu are puterea proprie
de a impune astfel de decizii.
O asemenea situatie poate aparea, de exemplu, atunci cand un actionar (asociat) detine 50% din
capitalul social al unui agent economic, in timp ce restul de 50% este detinut de doi sau mai multi
actionari (asociati) minoritari, sau atunci cand exista un cvorum necesar pentru deciziile strategice,
care in fapt confera un drept de veto numai unui actionar (asociat) minoritar.
In aceste situatii, un singur actionar (asociat) poseda acelasi nivel de influenta ca si cel de care se
bucura in mod normal detinatorii controlului in comun, de exemplu puterea de a bloca adoptarea
deciziilor strategice.
Totusi, acest actionar (asociat) nu detine puterile care sunt conferite in mod normal unui agent
economic cu control unic, de exemplu puterea de a impune deciziile strategice.
Intrucat acest actionar, care detine dreptul de veto, poate crea aceeasi situatie de blocaj ca si in
cazurile normale de control in comun, el dobandeste influenta determinanta si, prin urmare, controlul
in intelesul reglementarii concentrarilor economice, intrucat acest actionar (asociat) este singurul
agent economic care dobandeste controlul, numai acest actionar (asociat) este obligat sa intocmeasca
si sa depuna notificarea operatiunii conform prezentului regulament.
Dobandirea controlului in comun. Partile implicate
Controlul in comun exista, daca doi sau mai multi actionari (asociati), agenti economici ori
persoane fizice ajung la un acord pentru luarea deciziilor importante privind agentul economic
controlat, avand astfel posibilitatea sa exercite o influenta determinanta asupra acestuia.
Influenta determinanta, in acest sens, inseamna puterea de a bloca actiunile care determina
comportamentul strategic comercial al agentului economic controlat.